Diaspora din Ungheni. Unii s-au întors, alții preferă să rămână. Alegerea este strâns legată de dorințele personale ale fiecăruia

Mulți moldoveni, cu ani în urmă, au ales calea spre necunoscut. Au lăsat în urmă casă, familie, prieteni, rude și au plecat în căutarea unui trai mai bun, au plecat în căutarea unor noi oportunități. Mulți se decid să rămână acolo, unde și-au făcut noi prieteni, s-au adaptat noilor condiții, iar alții au decis să se întoarcă, aducând cu ei cunoștințe, abilități și perspective într-un efort de a contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea comunităților lor. Prin angajamentul lor, ei încearcă să aducă schimbări pozitive în societate, inspirând în același timp și pe cei care aleg să rămână acasă.

Sunt unii care regretă că au ales calea necunoașterii mult prea târziu, dar și din cei care au plecat cu gândul că, poate cândva, se vor reîntoarce acasă, sau poate nu. Dar, alegerea de a se întoarce sau de a rămâne parte a diasporei este strâns legată de dorințele personale, de legăturile afective și de percepțiile individuale despre propria identitate și misiune.

Andrei GRIȚCO, reprezentantul Guvernului, Ungheni

Am fost plecat în Marea Britanie, împreună cu familia, timp de 6 ani. În această perioadă am activat în mai multe domenii, însă cele mai importante au fost afacerea online pe care am avut-o și perioada în care am muncit la compania Bells Motor Group.

Această perioadă m-a transformat în mai multe feluri. Experiențele și oamenii minunați pe care i-am întâlnit m-au provocat să-mi deschid mintea și să privesc lumea cu ochi noi. Învățând despre culturi diverse și adaptându-mă la un mediu nou, am devenit mai flexibil, mai tolerant și mai încrezător în propriile mele capacități.

În 2021, după ce a apărut o oportunitate de a mă implica în viața comunității, am luat decizia de a ne întoarce în Moldova pentru a aduce schimbarea care este așteptată de societatea noastră de mult timp și pe care o merită cu adevărat.

Una dintre cele mai notabile contribuții a fost adoptarea unui model de transparență și responsabilitate în administrarea instituției pe care o conduc. Astfel, modul în care instituția funcționează s-a schimbat semnificativ. Ca rezultat, am creat un mediu propice pentru o comunicare deschisă cu instituțiile publice și cetățenii, iar luarea deciziilor sunt bazate pe consultări și date concrete.

Nu regret nici o clipă faptul că m-am întors acasă! Experiența mea britanică s-a dovedit a fi o sursă valoroasă de inspirație și cunoaștere, care ne-a permis să implementăm soluții eficiente în beneficiul comunității.

Dionisie TERNOVSCHI, viceprimar, mun. Ungheni

După absolvirea Facultății de Științe Economice de la Universitatea din Târgoviște (România) în anul 2003, mi s-a propus să rămân la catedra de marketing. A fost tentant, dar am decis, totuși, să-mi încerc norocul într-o altă țară. După o analiză sumară, am ales să merg în Italia, țara în care, la acel moment, munceau cei mai mulți moldoveni. Totodată, aveam deja acolo și rude, din partea cărora știam sigur că voi avea tot suportul necesar la început de cale.
Astfel am ajuns în Reggio Emilia.

În primii ani, am muncit la o firmă care se ocupa de transportarea bunurilor oamenilor dintr-o locație în alta. Deci, trebuia să ridic și mobilă, și diverse cutii, și electrocasnice. A fost o muncă dură și plătită destul de modest. Au urmat apoi doi ani grei din punct de vedere moral, compensată însă financiar – am avut grijă de un cuplu de bătrânei intelectuali, de la care am învățat limba italiană ca la școală.

Aceste experiențe m-au ajutat să-mi găsesc ulterior un loc de muncă pe măsura așteptărilor mele de atunci. Am fost angajat în calitate de vânzător-consultant într-o rețea de magazine, iar peste doi ani am devenit manager pe achiziții pentru acea rețea. Am avut în subordine circa de 60 angajați italieni, cu care am muncit cot la cot peste șase ani.

Gândul de a mă întoarce acasă a persistat mereu, deși condițiile de trai și muncă în Italia erau la un nivel foarte înalt. „Magnetul” erau părinții, rudele în general, dar și gândul că pot fi foarte util în țara mea de baștină. Între timp, am reușit să conving un antreprenor străin să investească în Republica Moldova. Astfel, dânsul a făcut investiții semnificative în construcții, utilaje etc. Am administrat împreună, ani în șir, o afacere atât în Republica Moldova, cât și în România, am creat zeci de locuri de muncă. Acum patru ani, am acceptat propunerea de a face parte din echipa Primăriei Ungheni, în calitate de viceprimar. Domeniile pe care le gestionez – social, cultură și sport – îmi sunt aproape, având și o vastă experiență în JCI Ungheni, o asociație obștească unde am obținut și mai mute abilități, atât de necesare pentru o persoană activă.
După zece ani de trai în una dintre cele mai frumoase țări de pe mapamond, ar fi imposibil să nu fii un pic altfel, dar nu neapărat mai bun. Aș menționa modul de gândire în afaceri – dacă vrei să reușești, trebuie să începi de jos, de pe prima linie, acolo unde este cel mai greu, uneori chiar umilitor. Când am revenit acasă, am observat că mulți dintre cei care-și întemeiau afaceri mici, își închiriau birouri comode și angajau oameni cărora le dădeau ordine, fără să se implice prea mult și ei. După mine, este o abordare sortită eșecului.

Nu mi-a părut rău nici o clipă că am revenit acasă. Poate a regretat un pic soția, pentru că ea a stat în Italia 14 ani și era deja obișnuită cu viața de acolo. M-am setat de la bun început că trebuie să fac bine aici, la mine acasă. M-am întors cu o experiență unică ce ține de job, cu ceva resurse financiare, ca să-mi construiesc o căsuță comodă pentru familia mea, cu stilul de viață moldo-italian și cu o dorință enormă de a schimba lucrurile în orașul și țara mea. Sunt convins că, peste ceva timp, întrebarea: „Cum puteți trăi aici?” va fi schimbată cu: „De ce noi trăim acolo?”.

Oxana BORDEIANU, stabilită împreună cu familia în Franța

Am plecat peste hotare acum aproape 10 ani. Sunt stabilită în Paris, Franța. Activând în domeniul administrație publice locale in Moldova, la acel moment, câștigul lunar obținut nu permitea unei familii proaspăt create să-și facă planuri mărețe de viitor. Am ales, împreună cu soțul, să plecăm în căutare de noi oportunități și condiții de trai mai bune. Am „schimbat” funcția publică de aici, de la Ungheni, pe un post de muncă în calitate de recepționistă la un hotel de 4 stele în centrul Parisului. Între timp, prin perseverență, muncă, efort și implicare am ajuns să dețin funcția de manager adjunct.

În acești aproape 10 ani s-au produs multe schimbări în propria-mi percepție față de oameni, valori, lucruri. În timp, am schimbat accentele în filozofia vieții mele și mi-am revizuit prioritățile. Am înțeles că tot ce contează e Aici și Acum, iar clipa trebuie trăită intens și frumos. Simplitatea e o calitate, iar acceptarea e veriga principală pentru o societate multinațională și multiculturală armonioasă. Nu am regrete vis-a-vis de decizia luată cu ani buni în urmă. Mă simt foarte bine acolo, ceea ce nu-mi dă, pe moment, motive de a pune în discuție ideea reîntoarcerii definitive acasă. Pe moment!

Unicul mare regret e faptul ca cei 2500 de km dintre cele 2 țări (Moldova și Franța) nu-mi permit să-mi văd părinții și cei dragi rămași acasă atât de des precum mi-aș fi dorit. Revin acasă ori de câte ori am ocazia și mă bucur să văd o Moldova cu mici progrese și într-o evoluție ascendentă.

Gabriela Boxan