De ce oare nu trebuie să ne socotim şi cu oamenii?
De două zile, Ungheniul a rămas fără gaz. Cică, din cauza unor lucrări, ajustări, verificări. Nu ştiu de ce însă nimeni nu a prevenit locuitorii că li se va „închide” gazul pînă şi în orele de seară. Ei şi ce dacă omul vine de la serviciu flămînd şi descoperă că nu are unde să-şi prepare ceva de-ale gurii. E vară, dragă Doamne, şi poate să se limiteze la o salată, la un măr sau un piersic.
Probabil, cineva a considerat că populaţia este obişnuită cu tot felul de lipsuri şi nu se mai întîmplă nimic grav dacă nu va avea vreo două-trei zile gaz.
E cam aşa. Nu mai moare nimeni. Au fost vremuri şi mai complicate, cînd am stat ore în şir fără curent electric, fără căldură în lunile de iarnă. Şi? Am supravieţuit. Pe de altă parte, şi gazul, şi curentul electric, şi apa trebuie să facă parte din cotidianul nostru. Să nu mai mire pe nimeni că uite, ai apă fierbinte şi îţi poţi permite să faci un duş în fiecare dimineaţă sau seară. Nu e un lux. E o necesitate şi de asta ar trebui să ţină cont cei ce se înghesuie la treuca puterii: să construiască drumuri, conducte de gaze în fiecare localitate, apeducte, canalizări şi tot aşa.
Din păcate, cei ce se înghesuie la treuca puterii au cu totul alte scopuri. Să se răzbune. Vin democraţii – îi pun la respect pe comunişti. Vin comuniştii – îi pun la respect pe democraţi. De om, de omul simplu, nimeni nu-şi aminteşte.
Apropo, de gaze. Unii ungheneni susţin că au primit avertizări acasă. Mă întreb atunci: de ce nu le-au primit toţi? Nu m-aş mira deloc dacă cineva ar încerca să mă convingă de faptul că au fost trimise tuturor avertizările respective şi că, poate, acestea nu au ajuns la destinaţie. Se prea poate. Dar de ce atunci ajung la destinaţie conturile de plată?
Nu mă pricep în toată maşinăria asta cu verificările şi ajustările, dar îndrăznesc să întreb: oare chiar nu se putea să fie făcute astfel ca spre seară, gazul să revină în casele oamenilor? Ziceam: nu e un moft. Şi nici un lux. E o necesitate şi atunci de ce oare nu trebuie să ne socotim şi cu oamenii?
Şi mai am o întrebare, la care nu cred că se va grăbi cineva să-mi răspundă. Şi nici nu e nevoie. Oare în Germania, Franţa, Marea Britanie au loc asemenea practici, cînd oamenii sînt lăsaţi zile în şir fără apă, gaz sau curent electric?
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns