Opinii / Lucia Bacalu: „Citim cărți. Pentru a ne lăuda sau pentru a ne lărgi eul?”

„Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor”, scria cronicarul Miron Costin cu mai bine de 300 de ani în urmă. Avea dreptate înaintașul nostru. A zăbovi asupra unei cărți e și de folos, e și frumos.

Nu știu de ce, dar unii au înțeles că e doar frumos. Și se tot fotografiază cu cărți în mână sau pe masă. Și se tot fotografiază printre rafturile de cărți ale vreunei biblioteci, în speranța, probabil, că vor impresiona. Am cunoscut pe cineva care mergea cu vreo carte impunătoare ca număr de pagini până și în pădure. Ca să se fotografieze.

Când am întrebat-o dacă își ia cumva vreo carte și în călătoriile sale, sau în vacanță, s-a uitat mirată la mine. Cam la ce i-ar fi trebuit, dacă are telefon cu sine, a explicat.

Dar când mergi în pădure, sau la un picnic cu multă lume care te cunoaște, oare nu ai telefon? Ai, doar că… atunci oamenii trebuie să vadă că ești inteligent, că îți place cartea.

Îmi amintesc, în această ordine de idei, de o fostă vecină de a mea. Hotărâsem, cu ani în urmă, să-mi fac ordine în propria bibliotecă și am adunat o ladă imensă cu tot felul de cărți semnate de Lenin, de ideologi sovietici, tot felul de istorii ale partidului comunist. Când s-o duc la gunoi, hop și vecina. „Ce vrei să faci cu aceste cărți”, mă întreabă.

După ce-i spun despre intenția mea, mă roagă să i le dau ei. Venise rândul meu s-o întreb ce are de gând să facă, or, cărțile erau vechi și ideologizate.

Începuse a râde. „Știi, am „stencă” (așa numeau moldovenii acel șir de mobilier sovietic, amplasat dintr-un colț în altul al camerei) și am nevoie de cărți să le pun pe rafturi. Văd că-s frumoase”.

I-am dat femeii cărțile. Ce bucurie pe capul ei. A doua zi m-a invitat acasă la ea să-mi arate „opera de artă”. Nu m-aș mira dacă acele cărți formează și acum decorul casei ei.

Uneori, am sentimentul că și azi se întâmplă cam același lucru, doar că într-o altă formă. Suntem pe rețelele sociale și trebuie să arătăm frumos, trebuie să impresionăm. Cărțile, bineînțeles, sunt un element importantă în această dorință a noastră. Cunosc oameni care nu au citit o carte în viața lor, dar cât de frumos mai „scriu” despre cărțile în vogă și cât de frumoase fotografii ale acestor cărți mai fac. Un pic de căutare de Google îți scoate la iveală toată „frumusețea” acestor postări. Bineînțeles, sunt fraze copiate de pe undeva.

Dacă îi întrebi cumva de Cella Serghi sau Erich Maria Remarque, de Dumitru Crudu sau George Orwell, se cam blochează.
Voi încheia, așa cum am și început, cu un citat. De data aceasta, din Harold Bloom, un mare critic și istoric literar american. Deci, Harold Bloom, răspunzând la întrebarea „De ce citim?”, zicea undeva următoarele: „…pentru a ne lărgi eul, pentru a ne descoperi eul, pentru a da o formă ființei noastre”.

Nu pentru a ne lăuda, nu pentru a atrage atenția asupra umilelor noastre persoane!
Cineva ar putea să-mi reproșeze că postările despre lectură și cărți sunt făcute cu scopul de a le promova. Foarte bine. Dar să fie făcute așa cum le face Gheorghe Erizanu, Igor Guzun, Vasile Ernu și mulți alți intelectuali adevărați.