Opinii / Lucia Bacalu: „Ceva e putred la mijloc”

La sfârșit de martie, mai exact  pe 27 martie, a fost marcată aniversarea de 105 de la Unirea Basarabiei cu România. E o sărbătoare importantă, care, bineînțeles, nu trebuie trecută cu vederea. Este o parte din sufletul nostru, o parte din istoria noastră. E o zi în care, din punctul meu de vedere, ar trebui să mai medităm ce au făcut predecesorii noștri și ce avem de făcut noi. E o zi în care fiecare dintre noi ar trebui să mai pună o pietricică la marea lucrare de reunificare a neamului.

Din păcate, e și o zi în care unioniștii noștri autodeclarați nu scapă momentul să mai fluture cu tricolorul pe ici-colea și să arunce pietre în grădina altora. Cică, dacă nu organizezi sau nu ieși la vreun miting cu prilejul acestui eveniment, ești antiromân, ești dușman al poporului, ești cu rușii, ești pentru război și tot așa mai departe. Numai ei, unioniștii care flutură cu tricolorul, sunt, cică, cei mai tari și cei mai buni. Să fie.

Nu am văzut, însă,  în afară de țipete, isterii și fluturări de steaguri, ca aceștea să-și răsuflece cu adevărat mânecile și să se apuce serios de treabă. O spun cu mare regret.

Dar de lucru este încă foarte și foarte mult. E nevoie de răbdare, de explicații, de exemple frumoase. Trebuie să recunoaștem că încă o bună parte din populație nici nu vrea să audă de reîntregire, iar la auzul cuvintelor „român”, „România”, „românesc” mai au atacuri de panică, mai au frustrări și frici.

Îmi amintesc de niște mesaje veninoase, plasate pe rețelele sociale anul trecut. Erau adresate Primăriei municipiului Ungheni. Cum așa, ditamai primăria se face că plouă și nu organizează nici un miting cu ocazia Unirii? Acel ins, ca și alții de altfel, se pare că vrea să accepte doar informațiile care îi plac lui. Iar lui, ca și altora, le plac doar noutățile proaste. Dacă e ceva de bine, cu siguranță vor scormoni, se vor zbuciuma până nu vor scoate măcar ceva urât. Nu vor găsi, vor născoci. Vor manipula. Vor evita adevărul.

De ce trebuie să fluture toți cu tricolorul? Oare o punte creată între formațiile artistice de la noi și de peste Prut nu înseamnă nimic? Oare o lansare de carte a unui scriitor venit de peste Prut nu înseamnă nimic? Oare schimburi de bune practici nu înseamnă nimic? Oare activitatea filialei unei biblioteci din România la noi este egală cu zero?

Mai ieri, o profesoară de istorie, pe care, se pare, o luase valul, amenința că va scrie în ziare, va anunța nu știu ce presă că, vezi Doamne, primăria nu organizează nimic cu ocazia aniversării de 105 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Nimic, în viziunea domniei sale, înseamnă miting, parade cu tricoloruri.

Dar de ce acea profesoară de istorie nu a binevoit ea să organizeze o manifestare, la care să-și invite actualii și foștii elevi, colegii de serviciu, prietenii etc. Oare chiar trebuie să aștepți de fiecare dată semnalul primăriei?

Și apropo, dacă fiecare primărie din Republica Moldova s-ar ocupa doar de organizarea tuturor evenimentelor, prilejuite de anumite date remarcabile, probabil nu ar mai reuși să facă nimic altceva. Unul vrea un miting prilejuit de începutul vreunui război, altul – prilejuit de sfârșitul războiului, al treilea – cu ocazia zilei de naștere a scriitorului său preferat și tot așa mai departe.

Deschideți calendarul evenimentelor istorice și datelor remarcabile. Cu siguranță, veți da de sute de evenimente care pot și nu ar strica să fie marcate.

De ce m-am referit la Unire, în mod special? Pentru că, în ultimii ani, unioniștii noștri de serviciu nu scapă nici o ocazie să arunce măcar câte o săgeată în adresa autorităților, fie naționale, fie locale. Ceva e putred la mijloc.