Opinii / Lucia Bacalu: „Cultura culturii”

Nu știu ce se întâmplă: sau astenia de primăvară e de vină, sau poziția Lunii, sau răutatea din noi, dar, în ultima vreme, aud tot mai multe nemulțumiri, exprimate într-un mod mai puțin civilizat, ca să nu spun agresiv, de către cei ce pretend că sunt… „iubitori ai culturii”.
Nici măcar Postul Mare – în declarații parcă toți suntem creștini – nu-i oprește în a arunca săgeți pline cu venin.

Unii, în loc să se bucure și să aprecieze eforturile ce se fac pentru a organiza evenimente culturale diverse și multe, caută nod în papură. Cică, fontul de pe un afiș sau altul e prea mic. Cică e italic, în loc să fie normal. Cică, trebuia aleasă altă culoare pe acel afiș. S-au trezit cu toții mari designeri! Cică, trebuiau oferite mai multe detalii. Poate tot repertoriul cu scenariu cu tot? Cică, ora la care este programat un spectacol sau altul e nepotrivită. Cică și tot cică…

Nu ar fi bai, dacă aceste opinii ar fi transmise cu calm, fără acea bucurie neascunsă de a mai împunge pe cineva, de a mai arunca ceva venin pe ici-colo. Eu sunt omul libertății de exprimare și mă bucur când oamenii au curajul să-și expună punctul de vedere deschis. Slavă Domnului că sunt tot mai mulți dintre cei ce nu ezită s-o facă.

A mai rămas să învățăm cultura dialogului. Nu am înțeles niciodată de ce, după ce îți expui of-ul, neapărat trebuie să închei cu: „Rușine să vă fie!”. Cui și de ce? Pentru că tu ai o altă părere, care nu este neapărat cea mai bună? Sau să punctezi: „Lasă că vă știu eu pe voi”. Ce o mai fi însemnând și această expresie? Chiar nu știu.

Dacă accesezi rețelele sociale, neapărat vei găsi fel de fel de lamentări și critici în adresa culturii și a oamenilor de cultură. Se creează impresia că, peste noapte, ne-am trezit cu toții mari iubitori ai artei, ai culturii, ai literaturii. Și mari specialiști în domeniu. Și mari admiratori.

Și, dintr-o dată, toți, cică vor să vină la spectacole, să le vadă, să le admire, dar nu au posibilitatea, pentru că ora e nepotrivită, locația e nepotrivită, afișele sunt nepotrivite, artiștii sunt nepotriviți și tot așa mai departe.
Oricine poate să-și dea seama că toate acestea sunt niște scuze copilărești.

Personal, am fost la zeci de spectacole și evenimente culturale foarte bune, organizate la Palatul de Cultură din Ungheni, dar și în alte instituții culturale, unde sălile erau aproape pustii. Asta, în pofida faptului că au fost transmise invitații în instituții și întreprinderi, că au fost postate anunțuri și afișe peste tot unde se putea. Asta, în pofida faptului că ne declarăm cu toții mari admiratori ai artei și culturii, intelectuali sadea, dar în realitate, din păcate, suntem cu totul altfel.

Nu am fost învățați, probabil, să mergem în sălile de teatru, în sălile de spectacole, ca să savurăm din arta și cultura noastră. De aceea cred că este mai mult decât binevenit Programul național „Vouchere cultural”, o inițiativă a Guvernului, grație căruia orice tânăr de 18 ani poate obține acel voucher electronic de 1000 de lei pentru a procura cărți și bilete la spectacole sau concerte.

Întrebarea e câți dintre tinerii noștri o vor face, câți dintre ei înțeleg cât de important e să citești, să mergi la un spectacol. Avem nevoie ca niciodată de oameni culți, oameni care știu să aprecieze cultura și nu doar să se lamenteze și să caute nod în papură.
Nu știu cum alții, dar eu cred că ceea ce ne poate salva e cultura.