Un tânăr american este asistent al profesorului de engleză de la Colegiul Agroindustrial din Ungheni

Brett Fitzgerald, are 24 de ani și este originar din New Jersey. Este bursier al programului Fulbright ETA și a venit, recent la Ungheni, pentru a fi asistentul profesorului de limbă engleză de la Colegiul Agroindustrial.

Tânărul american va fi asistentul profesorului de engleză pe durata unui an școlar.

– Ce te-a motivat să aplici la programul Fulbright ETA?

Programul Fulbright ETA este unul foarte prestigios. Resursele pe care le deții în programul Fulbright sunt destul de bune. Am aplicat special pentru Moldova, deoarece este o țară foarte interesantă și frumoasă.  

– Cum stai la capitolul „limba română”?

Când am aplicat la program erau cerințe de cunoaștere a limbii române, de aceea am început a studia limba română cu doi ani înainte de a aplica la acest program.

– Ce presupune rolul de asistent al profesorului de engleză?

Sarcina mea poate să includă realizarea unei prezentări pentru subiectul lecției, care este planificat pentru a fi predat în acea zi. Desigur, ofer suport dacă sunt careva lacune în pronunția cuvintelor de către elevi, etc. Aș spune că o parte mare din lucrul meu, în calitate de asistent al profesorului de engleză este prezența la ore. Dar și faptul că un număr mare de elevi se apropie de mine și sunt recunoscători având un vorbitor nativ de limba engleză. Eu doar lucrez în tandem cu profesorul și ceea ce se cere de la mine să fac, realizez cu plăcere, deoarece într-adevăr îmi place să predau. Iar în rezultat, elevii pot deveni vorbitori buni de engleză, deoarece ei au resurse, având un învățător nativ de engleză.

– Ai reușit să-ți faci prieteni în această perioadă de timp?

Mi-am făcut prieteni în programul Fulbright, de asemenea mi-am făcut prieteni printre studenți, deoarece am decis să locuiesc la cămin, fiind mereu în proximitate cu studenții. De asemenea, este o oportunitate imensă pentru mine ca să învăț limba română, iar pe ei să-i ajut cu engleza. Totodată, este vorba și despre experiența interculturală pe care am vrut și vreau să o capăt, fiind și unul dintre motivele pentru care am aplicat pentru programul Fulbrigth ETA.

– A fost dificil să te adaptezi la modul de viață de aici?

Îmi place să călătoresc și să locuiesc într-un mod diferit față de ceea ce obișnuiesc să fac. Nu mi-a trebuit foarte mult timp ca să mă adaptez la schimbarea aceasta. Se simte atât de natural, sunt și oameni care mă ajută și le sunt foarte recunoscător. Mă gândesc la posibilitatea de a mă mai întoarce aici.

Spre deosebire de viața în America, care e mereu în mișcare, aici oamenilor le place să iasă, să se plimbe liniștiți, ceea ce apreciez foarte mult. Îmi place viața în Ungheni, în Moldova în general.

– Ce ne poți spune despre mâncarea tradițională moldovenească?

Îmi place mâncarea tradițională. Apropo, de smântână, noi, în SUA nu folosim atât de multă smântână, dar aici e folosită în aproape orice fel de mâncare. Și asta îmi place.

Sunt un mare fan al mămăligii, îmi plac plăcintele. Un alt motiv pentru care îmi place căminul este că am de parcurs vreo douăzeci de pași până la cantină, unde îmi iau masa. Am posibilitatea de a mânca mâncare tradițională pregătită de către oameni din Moldova. Și doamnele de la cofetărie, unde merg în fiecare zi, întotdeauna îmi prepară câte ceva delicios.

– Cu ce te ocupi în timpul liber?

În timpul liber îmi place să citesc. Am început să fac exerciții de întindere, fac sport, de asemenea cânt la clarinet, stau pe rețelele sociale. Aș mai vrea să mă întoc aici, chiar îmi place. Aș vrea să mai am posibilitatea ca să stau aici, în Ungheni.

– Apropo, care a fost prima ta impresie despre orașul Ungheni, despre oamenii care locuiesc aici?

Înainte de a veni aici m-am documentat, așa că știam deja că este un oraș mic. Dar aș spune că a doua-primă impresie, după ce am făcut un tur, m-am plimbat prin Ungheni, pot afirma că sunt multe locuri frumoase. Îmi plac sculpturile în lemn din parcuri, pe care le consider unice în felul lor și pot spune că nu am văzut niciodată astfel de sculpturi în nici un parc din lume pe care l-am vizitat anterior. De asemenea, sunt și câteva biserici care m-au impresionat.

Iar oamenii din Ungheni sunt foarte primitori. Prima persoană care, într-adevăr a fost alături de mine, a fost noua colegă Monica Boian – Pîslaru, care mi-a fost de mare ajutor. Iar cea de-a două persoană pe care am cunoscut-o a fost administratoarea de la căminul unde sunt cazat, doamna Vera. Să fiu sincer, nu înțelegeam nimic din ceea ce spunea, însă am simțit o foarte mare căldură venită din partea ei, era mereu prin apropiere, mă ținea de mână, aceste gesturi mici erau foarte drăguțe. Iar ceilalți pe care i-am cunoscut după aceste două persoane, mi-au lăsat doar impresii pozitive.

În concluzie, aș spune că prima mea impresie despre Ungheni a fost de genul WOW, îmi place, mă face să mă simt confortabil și, totodată, îmi oferă posibilitatea de a mă plimba fără să mă plictisesc.