Satul Meleșeni din raionul Călărași împlinește astăzi 340 de ani

– Prima atestare a acestei aşezări vine dintr-un act domnesc cu titlu de proprietate de pe timpul domniei voievodului Gheorghe Duca. Anume atunci, la 1681,- ”Ioana şi Maria, fetele lui Ionaşcu Bulboacă din satul Meleşeni, vând partea lor de moşie lui Grigore, feciorul lui Savin din Hirova drept 30 lei bătuţi. Vânzarea s-a făcut după o înţelegere cu ceilalţi răzeşi. Martori au fost Gligoraş Gîscă, Ionaşcul Ciujbă şi Năstase”.

 – Pe dealul din preajma satului arheologii au depistat urmele unei vechi cetăţi de pământ care a fost arsă odată cu invazia triburilor germanice în jurul anului 200 î.Hr. Pe ruinele bisericii au fost colectate şi alte vestigii istorice din epoca timpurie a fierului.

 – Recensământul populaţiei din 1774, făcut de către administraţia militară rusă, găseşte în satul Meleşeni 27 de case.

– În 1817, moşia răzeşilor din Meleşeni număra 31 de vii şi 36 de livezi, 21 de gospodării aparţineau mazililor şi 51 răzeşilor, care stăpâneau  450 fălci de pădure (1 felce=14.322 m²) şi 650 fălci de arătură, fîneţe şi toloacă pentru păşunat. Clerul bisericii cu familiile lor era constituit din 15 bărbaţi şi 12 femei.

-La 30 mai 1852 egumenul Serafim din Hîrjauca comunică că în vremurile vechi în satul Meleşeni a fost târg împărătesc şi că se cunoaşte unde a fost cetate, pietre şi fundamente de case.

– În 1866 satul este împânzit de mai multe boli molipsitoare, mor de holeră mulţi oameni. A urmat apoi tragedia din vara anului 1877, când sătenii mureau ca muştele de ciumă: din luna iulie până în 7 septembrie au murit 143 locuitori.

– Către 1884 răzeşii stăpâneau 746 desetine de pămînt arabil, 150 desetine de pădure, aveau 8 mori de vînt, una de apă şi 2 cu tracţiune de cai.

– La recensămîntul din 1897 Meleşeni avea 880 oameni. În „Dicţionarul geografic al Basarabiei” editat în 1904 se scrie că Meleşeni are 222 case cu o populaţie de 1432 locuitori, o biserică, şcoală elementară rusă, multe vii şi grădini.

-În urma reformei agrare, iniţiată de Sfatul Ţării, în 1922 nevoiaşii sunt înzestraţi cu pământ, lucrau cele 2 mori cu motoare din localitate.

-De la 6 aprilie şi pînă la 20 august 1944, satele de pe partea dreaptă a Culei deveniseră tir pentru artileria sovietică. În Meleşeni nu mai rămăsese nici o casă întreagă iar populaţia se ascunse prin pădurile de dincolo de rîul Ichel.

-După încetarea războiului s-a revenit la organizarea kolhozului „28 iunie”, care în 1953 s-a comasat cu colhozul „Dimitrov” din Ţibirica. În 1982 la Meleşeni a apărut sovhozul-fabrică „Meleşeni”. În 1999 s-au declanşat privatizările în masă punîndu-se în aplicaţie programul naţional „Pămînt”.

-Biserica, zidită în piatră în 1898, fiind distrusă de către artileria sovietică, a fost şi ea reparată, timp de 8 ani (1982-1990) aflîndu-se aici muzeul de studiere a ţinutului natal. În 1990 a fost restaurată, împodobită cu obiecte de cult şi readusă la credinţă.

-Prima şcoală din Meleşeni s-a aflat într-o casă veche, rămasă moștenire de la un boier. Ulterior, în anul 1967 a mai fost construită, în imediata apropiere, o clădire, care după ce a pregătit zeci de generații de absolvenți, a ajuns în ruine. Acum câțiva ani, fosta grădiniță a satului a fost renovată, iar o parte din clădire a fost transformată în școală. După doar câțiva ani de activitate, din lipsă de elevi, aceasta a fost închisă, iar elevii și corpul didactic au fost transferați pentru studii în localitatea vecină, Țibirica.

– În 2006, satul cuprindea un teritoriu de 846 ha, cu 621 gospodării şi 1605 locuitori. Localitatea se află la distanța de 25 km de orașul Călărași și la 74 km de Chișinău. Aici se găsește o biserică, o grădiniță, o casă de cultură, o bibliotecă, un punct medical, un muzeu, un oficiu poştal și două stadioane.

-Faima satului a fost dusă și de cele două colective artistice de aici: Haiducii și Cosânzenele, care au adus acasă numeroase diplome și trofee de pe la concursuri și festivaluri.

-Putem afirma că principala activitate care face remarcat de zeci de ani Meleșeniul este cultivarea roșiilor. Suprafețe considerabile de sere se pot vedea cu ochiul liber străbătând localitatea. Hărnicia se află la ea acasă în această localitate deosebit de frumoasă prin pitorescul locurilor, satul fiind înconjurat de pădure, dar și pentru oamenii minunați care s-au născut și au trăit aici de-a lungul vremii.

-Printre cele mai reprezentative figuri cu care se mândrește satul, îi putem include pe celebrul pictor Mihai Petric, pe scriitorii Efim Chicu (născut la Vălcineț, dar care de mai bine de 35 de ani trăiește la Meleșeni), Adelina Labic-Lungu, Viorica Covalschi, Nadejda Gorean, pe pictorul și sculptorul Nicolae Vieru, dar și pe regretatul său tată Eugraf Vieru, un pictor deosebit de talentat. Satul a dat naștere și unor oameni ce se dedică cu trup și suflet vocației lor, așa cum este preotul Nicolae Crețu, consilier Misiune, Pastorație și Asistență Socială la Mitropolia Basarabiei. Dar satul a născut și politicieni de renume, așa cum este Victor Zubcu, fost ministru al Tineretului și Sportului din Republica Moldova. Șirul poate continua…

Doina Harea