Natalia Junghietu: Oameni buni, haideți să respectăm munca jurnaliștilor!  

Cu ceva timp în urmă, SIS a blocat peste zeci de site-uri care difuzau știri anonime, te tip ”fake-news” sau manipulatorii despre virusul COVID – 19 și care generau panică, tensiuni sau conflicte sociale. E de bine, e de rău? (La acest subiect este mult de scris, dar nu despre asta aș vrea acum să scriu)
În era tehnologiilor informaționale, fiecare dintre utilizatorii internetului citește toată informația care îi ”cade pe sub mână”. Internetul e plin de informații de tot genul. Dar, nu toți fac diferența dintre o informație adevărată și una falsă.
Să admitem că goana aceasta după ”noi să fim primii care postăm informația” face ca unele informații să nu fie minuțios verificate. Se întâmplă te toate, chiar și la ”casele mari”.
Dar ce facem cu cei care se dau ”mari jurnaliști” care de fapt nu sunt, nici pe departe, jurnaliști? Stau undeva, într-un fotoliu călduț și urmăresc oare ce mai scrie presa acreditată. După care, ”marii jurnaliști” preiau aceste știri și le publică pe blogurile lor. Uneori nici măcar sursa nu o indică, alteori îți fac această favoare (de care noi chiar nu avem nevoie).
Eu sunt mândră atunci când ne preia informația o televiziune sau un site credibil, și, desigur, menționează sursa. Dar celor care se dau ”mai marii jurnaliști”, categoric le interzic să ne preia artciole, cu sau fără sursă, cu sau fară link activ. În caz contrar, vom trebui să acționăm conform legii.
De ce? Pentru că un jurnalist muncește la un articol ore în șir, sau poate o zi, sau chiar mai mult (depinde de complexitatea articolului). Jurnalistul utilizează sursele credibile, nu zvonurile, iar zvonurile sunt verificate minuțios. Până a publica o știre, aceasta trece prin mai multe filtre: este scrisă, redactată, verificată, recitită. După ce este plasată pe site, căutăm să o promovăm pe diverse grupuri de pe rețelele sociale. Și aici iar problemă: administratorii grupurilor dacă vor – o acceptă, dacă nu – nu, sau, mai bine zis – o acceptă dar peste o săptămână sau două, sau chiar o lună, când știrea este ”răsuflată”. Se mai întâmplă că ”mai marii jurnaliști” își fac știrea lor pe baza știrii la care noi, jurnaliștii am muncit mult, și, ”voila” – ei sunt primii care informează publicul. Dar uneori, se mai întâmplă că informația lor, nefiind verificată, să o mai dea în bară. Iar mai apoi să își ceară scuze de la cititori că i-a indus în eroare. Logic e s-o dea în bară, că doar informația scrisă, sau mai bine zis – copiată de ei nu este verificată din surse credibile (cum să fie verificată?) dar e scrisă pe bază de zvonuri. Uneori se mai întâmplă să manipuleze cititorii și, desigur asta se poate întâmpla doar atunci când nici nu ai auzit și, nemaivorbind, că ai citit Codul deontologic al jurnalistului.
Apreciez jurnaliștii care sunt cu adevărat jurnaliști, se respectă reciproc, își cunosc bine meseria și fac munca calitativ.
Nu apreciez ”jurnaliștii” care stau unde stau și fac copy-paste la articole (uneori mai schimbă cu locul unele cuvinte) și le publică pe blogurile lor, căci, cum afirmă, este o pasiune a lor să se ”joace” de-a jurnalistul.
Oameni buni, haideți să respectăm munca jurnaliștilor!