Călărășeanca Eugenia Caracaș: ”Timpul nu înseamnă bani, ci înseamnă viață!”
Călărășeanca Eugenia Caracaș este o personalitate dinamică, dotată cu experiență socială și educativă progresivă, deține experiență psihologică în mediul de organizare și servicii pentru clienți, a finalizat un master în Psihologia comunicării și a resurselor umane, o specializare în psihologia aplicată la University of Oxford din Marea Britanie, coach.
Este o bună mediatoare căreia îi place să ajute oamenii cât mai mult posibil. Promovează un stil de viață sănătos și dragoste de a împărtăși asta cu ceilalți. Este gata să-și asume responsabilități mai mari și să învețe mai multe, dar să ofere și altora un model de reușită și performanță.
În rândurile ce urmează, Eugenia Caracaș propune un exercițiu imaginar: ”Ne trezim dimineață într-o zi obișnuită de lucru. Și iarăși rutina familiară când facem totul pe apucate, în grabă am luat micul dejun deoarece ne grăbim să ducem copiii la școală, grădiniță și restul planurilor solicitante pe care le avem întreaga zi. Învălmășeala ne copleșește, dar acesta este prețul vieții moderne în care toată lumea este în concurență cu toată lumea, iar ascensiunea pe scara socială presupune multe griji, achiziții și efort. Apoi după serviciu mergem să cumpărăm câte ceva la copii pentru a compensa lipsa timpului acordat, pentru ca după aceea să lucrăm până seara când ei își fac temele cu nemulțumirea de a merge la școală iarăși a doua zi dimineața. Din lipsa timpului comunicăm mai mult online prin mesaje abreviate, iar căutarea de ce e mai nou și performant ne cam fură energie și bani.
Întâlnirile cu prietenii și familia sunt de obicei în prezența telefoanelor pe care toată lumea le atinge și, am cam pierdut limita între viața reală și cea de pe rețelele sociale. Iar bătrânii se plâng prin transportul public de apatia, mândria și răceala pe care o manifestă tânăra generație, cu fraze de tipul: Asta nu va duce la bine…
Ei, bine într-o bună zi nu a mai fost la fel: Brusc nu mai este (ne)voie să mergem nicăieri, dorința a milioane de copii de a sta cu părinții și a nu mai merge la școală se îndeplinește, goana după fleacuri se dovedește a fi inutilă iar lucrurile agonisite de nici un folos, revenind la stadiul nevoilor esențiale în viață.
Unicul tip de socializare rămâne cel online și timpul ne este oferit din belșug.
De fapt, acesta este o situație reală din viața mea, a ta și majoritatea oamenilor odată cu instalarea temutului COVID-19 pe planeta noastră și, cred că fiecare ne regăsim cel puțin parțial în imaginea de mai sus.
Atunci când trecem prin momente neplăcute în viață prima întrebare care apare este: ”De ce?” Dar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este de fapt: ”Pentru ce? Ce va trebui să învăț din aceasta?”
În rândurile care urmează vreau să vă ofer niște răspunsuri pozitive ale necesității constrângerii în care ne-am pomenit și cum să facem din aceasta o adevărată oportunitate.
În primul rând trebuie să conștientizăm că această situație are rolul unui detox atât de necesar pentru planetă cât și pentru fiecare de noi. Având scopul de a realiza care sunt adevăratele valori ale vieții. Apoi este pentru a ne învăța lecțiile pe care în egoismul și graba noastră am evitat să ni le însușim. Lecții precum prețuirea lucrurilor simple, a oamenilor dragi, împrietenirea cu adevărata noastră persoană și realizarea că nimeni și nimic nu ne va fi mai aproape decât propria familie. Și, desigur că timpul nu înseamnă bani, ci înseamnă viață!”
Lasă un răspuns