Fie-vă milă de Moldova

Duminică, a fost ucis bestial, în propria gospodărie, un bărbat, în vârstă de 63 de ani, din Ungheni. I-au fost aplicate, potrivit surselor din poliție, șapte lovituri de cuțit.
Săptămâna trecută, a fost ucis, la Chișinău, un tânăr de doar 30 de ani. În el au fost trase trei focuri de armă.
Șirul acestor omoruri e mare. Foarte mare. Sunt uciși oameni în stradă, în casele lor, în pușcărie.
Iar polițiștii sunt impuși să păzească palatul unui singur partid, să păzească palatul unui singur om. Ceilalți, se pare, nu mai contează. Nu contează ce gândesc, nu contează votul lor, nu contează opinia lor, nu contează nici măcar viața lor.
Ce se-ntâmplă, oameni buni?
Sărăcia e la cote maxime.
Chiar azi dimineață ascultam o știre triumfalistă: cică, a crescut Produsul Intern Brut cu peste trei la sută.
A observat cumva cineva vreo schimbare, a început să trăiască mai bine, să aibă mai puține griji? Sau poate  prețurile au scăzut și noi nu știm?
Prezentatoarea a continuat cu o altă știre triumfalistă: cică, dolarul este cel mai puternic – unde credeți? Corect! În Republica Moldova. E mai puternic decât în Belarus, Rusia… Adică, e cel mai puternic în spațiul CSI. Slavă Domnului, în sfârșit, avem un folos de la acest CSI. Avem cu cine ne compara.
Stau de multe ori, mai ales în ultima perioadă, și mă tot gândesc: oare cei de pe loc, care se tot zbuciumă pentru partidul de guvernământ, la fel cum s-au zbuciumat ani de-a rândul pentru toate partidele de guvernământ, nu au niciodată nicun fel de remușcări? Oare chiar dorm liniștit și sunt fericiți? Nu le este deloc rușine să le vorbească oamenilor despre realizări și succese inimaginabile?
Știu, mulți au fost nevoiți să treacă la o altă treucă. În caz contrar, riscau să rămână fără ea sau – și mai rău – să ajungă pe mâna justiției. Iar justiția noastră face minuni! Pe cei vinovați îi transformă în îngeri, iar pe cei fără de vină – în demoni. Trebuie să poți așa ceva! Și, pentru că pot, mulți au plecat capurile în speranța  că vor scăpa și de data aceasta de paloșul guvernării și al justiției moldovenești.
Nu vor scăpa, însă, niciodată de propria conștiință, dacă o mai au bineînțeles. Nu vor scăpa niciodată de privirile pline de reproș ale oamenilor aduși la sapă de lemn, pe care tot ei vor să-i convingă cu tot dinadinsul că Moldova crește și-nflorește.
Și vor tot merge din sat în sat, din poară în poartă, cu gazete și pliante în mână, ca să-i mai aburească încă o dată pe sărmanii oameni, ca să le cerșească voturile.
Dragi guvernanți – eu mă adresez celor locali – fie-vă milă de Moldova, fie-vă milă de puținii oameni care au mai rămas, fie-vă milă de satele pustiite! Ori plecați, ori ridicați capul și îndreptați-vă coloana vertebrală, nu mai fiți acoliții acestor infractori și criminali care diriguiesc azi Republica Moldova.
Am revenit la anii 90, când te temeai să ieși în stradă, când te temeai să pornești la drum, când  banditismul era la el acasă. Și voi, cei ce stați cu capul plecat, sunteți complici ai acestor nelegiuiri.