Mai putem. Mai rezistăm
Se aude o bătaie în ușă. O bătaie din cele care te face să tresari. Intră o doamnă sigură pe ea, dintre cele care sunt veșnic puse pe… ”fapte mari”.
Războinică, întreabă din start: ”Dacă voi scrie un articol, îl veți publica?”. ”Ce fel de artiicol?”, încerc să concretizez. Replica apare imediat: ”Aaaa! Și la dumneavoastră există cenzură!”.
Nu mă lasă să-i explic că nu acceptăm articole în care cineva îi cântă osanale vreunui partid sau… fundații; că nu acceptăm articole în care există atac la persoană sau doar învinuiri neargumentate.
Doamna are dreptatea ei. De la cenzura de la ”Expresul” trece imediat la parcul din Ungheni, unde, cică, s-au spălat mulți bani. Încerc din nou să-i explic că orice afirmație trebuie să fie bazată pe argumente. Nu ascultă.
Se plânge că nu poate găsi nicăieri ”Expresul”. O sfătuiesc să se adreseze la oficiile poștale sau să meargă la chioșcuri, unde ar putea găsi ziarul în vânzare.
Sare ca arsă: ”Doamnă, ce fel de chioșcuri? Unde vedeți dumneavoastră chioșcuri?”. Încerc să-i explic că poșta e cea care trebuie să se îngrijească de chioșcurile pentru ziare și reviste, că poșta e cea care distribuie, la ora actuală, ziarele.
Doamna îmi aruncă o privire zeflemitoare și strecoară printre dinți: ”Halal de voi că vă lăsați umilți și înjosiți, că poșta trebuie să vă dicteze ce și cum trebuie să faceți”.
Înainte de a pleca, mai aruncă o privire și mai adresează o întrebare: ”Cum puteți lucra așa?”.
A promis că va reveni. Cu articolul pe care încă nu l-a scris.
Iar eu nu am reușit să-i răspund: ”Uite că lucrăm și nu ne dăm bătuți”.
Nu trece mult timp și se aude telefonul. Ridic receptorul, iar de la celălalt capăt al firului se aude: ”Vreau o programare la oculist”. Răspund calm: ”Dumneavoastră ați telefonat la redacția ziarului Expresul”. Liniște. Apoi din nou aceeași solicitare: ”Vreau o programare la oculist”.
Și iată așa cam în fiecare zi. Unul vrea o programare la doctor, altul caută Colegiul de grăniceri, al treilea e nemulțumit de viață…
Iar noi lucrăm în continuare. Mai putem. Mai rezistăm.
One Comment
🙂