Strategii pentru a supravețui când nu poți străluci

Ca un om înfrățit puțin cu penița și pe care îl ajunge capul să lege două buchii, la capitolul ”pisanină cu de-a sila” stau prost de tot.
E ca și cum tu vrei să scriu compunere pe temă liberă, iar profesoara îți face bucata și te trezești cu comentariul literar.
Îmi vine să apuc câmpii la sfârșit de an, când se încep rapoartele. Sunt zile când lucrurile bune se țin lanț și zile când totul merge pe dos.
Un proverb spune că ziua bună se cunoaște de dimineață. Cred că și cea rea. Mai ales că se termină după cum a și început.
Citesc acum o carte de dezvoltare personală. Am găsit un milion de strategii, care mă învață ce trebuie să fac dacă am de făcut ceva ce nu-mi place.
Primul lucru – trebuie să mănânc o porție de citrice. Substanțele pe care acestea le conțin au un impact pozitiv asupra neurotransmițătorilor din creier, îmbunătățind rapid starea de spirit.
Doi, să iau o pauză. Cred că pentru a mânca citricele.
Trei, ar trebui să-mi notez tot ce simt. Scrisul te ajută să-ți verși năduful.
Patru (cred că e cel mai interesant), să încerc ceva nou. Cică să mă urc în autobuz și să cobor cu o stație sau două mai devreme. Mersul pe jos te face să uiți de gândurile negre.
Cinci. Să te îmbrac colorat, iar fardul să fie în culori vesele și aprinse. Foarte important e să-ți zâmbești în oglindă.
Șase. Să te culci mai devreme. O oră de somn în plus îți crește nivelul de energie și te ajută să începi ziua următoare odihnită gata de muncă.
Și…ultima. Să faci haz de necaz.
Am, măi frate, zece zile de când mă conduc după cele spuse de cei înțelepți, cu gândul că voi reuși să scriu acel raport. Mă trezesc dimineața, mă machiez cu gura până la ureche, mă îmbrac ca un pom de Craciun și plec la muncă. În timp ce îmi iau o pauză, ca să-mi vărs năduful, mă apuc de scris ceea ce simt, mâncând, desigur, citrice. Plec acasă pe jos și simt că gândurile mele, cu părere de rău, nu sunt colorate ca mine, ci se înnegresc văzând cu ochii.
Deși mă culc devreme, mă trezesc obosită de parcă am tras toată noaptea în plug.
Cazul lui Demostene este citat în cărțile motivaționale pentru tăria de caracter dovedită în a-și corecta defectul și a se perfecționa. Acesta suferea de bâlbâială și își dorea să ajungă orator. Datorită tăriei de caracter și efortului zilnic, și-a depășit limitele și a rămas în istorie ca un orator iscusit.
Dar eu… Vorba rusului, am putere, am voință, dar putere de voință nu.
,,A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o Buburuză care a întâlnit un Licurici.
Buburuza și Licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămâna împreună pentru totdeauna. Numai că și-au dat seama că în pădure era o mulțime de obstacole, lipsite de importanță pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză.
Și atunci, Buburuza și Licuriciul au hotărât să se țină mereu de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți. Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți.
Dar, într-o zi, Licuriciul a constatat că Buburuza dispăruse. Nu mai știa dacă el a lăsat-o din mână sau dacă ea i-a dat lui drumul.
Contează că Licuriciul, singur și trist, a căutat Buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o.
Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se părea că pădurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec. Și, cum se plimba Licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o Furnică. Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se întâmplase, iar Furnica i-a spus: , Licuriciule, poate dacă ai strălucii tare, tare, Buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine”.
,,Știi că ai dreptate? Eram așa de trist, încat am uitat să strălucesc!”, a spus Licuriciul.
De cele mai multe ori, tristețea și panica ne copleșesc în așa măsură, încât uităm cât de valoroși suntem, (e cazul meu) nu ne mai permitem să strălucim, ca atunci când aveam motive să o facem.
Ne cufundăm în apatie, în victimizare de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama că, totuși, vom reuși. În fine, dragii mei, vă doresc o săptămână reușită, iar eu plec să strălucesc asupra raportului.
Și nu uitați, succesul este rezultatul eforturilor şi a perseverenţei. Nu îl poţi păcăli şi nici mitui, plăteşte preţul şi este al tău.
Morala: Veghează asupra gândurilor tale, ele vor deveni cuvinte. Veghează asupra cuvintelor tale, vor deveni fapte. Veghează asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Veghează asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Veghează asupra caracterului tău, va deveni destinul tău.