Milă de Dodon

Nu știu cum altora, dar mie îmi este milă de proaspătul președinte Igor Dodon. Da, da, îmi este milă. Și am să vă spun de ce.
Chiar dacă nu mi-am dorit nici în cele mai urâte vise ale mele ca Dodon să ajungă președinte al Republicii Moldova, chiar dacă îmi este rușine și sunt sigură că-mi va fi rușine până la finele mandatului său că noi, modlovenii, am ajuns să producem un asemenea președinte, de el îmi este milă.
În primul rând, pentru că este singur-singurel. L-au votat oamenii, fiind speriați cu cei 30 de mii de sirieni care vor da năvală peste acest colțișor de rai, unde curg râuri de lapte, unde e numai bucurie și, vorba moldoveanului, cântec, joc și voie bună. Dar acei oameni, speriați de moarte de minciunile debitate de o bună parte din preoțime și televiziuni, vor fi primii care îl vor trăda pe Dodon. Iar Dodon înțelege foarte bine acest lucru. Or, nu poți să construiești nimic temeinic pe minciuni și manipulare.
L-am văzut duminică, pe 15 ianuarie, la bustul lui Eminescu. Singur-singurel. Un pitic în fața geniului lui Eminescu.
Și speriat de moarte.
În caz contrar, ar fi venit cu zâmbetul pe buze, în fața mulțimii.
L-am văzut frustrat și mai înainte. În seara de Anul Nou. În adresarea sa către popor a tot încercat să schițeze un zâmbet. Nu i-a ieșit. Semăna mai mult a rânjet. Iată ce înseamnă să nu fii sincer. Nici cu tine însuți, nici cu poporul pe care te-ai încăpăținat să-l reprezinți.
Imediat după anunțarea rezultatelor scrutinului prezidențial, Igor Dodon a promis că va fi președintele întregului popor. Oare l-a crezut cineva? Sunt sigură că nici măcar el nu a crezut în acele vorbe.
Zic cei care îl cunosc pe actualul președinte că e un tip foarte orgolios. De fapt, acest lucru se vede de la o poștă. Dar câtă aroganță în acest om!
Acum, că a ajuns președinte, a dat peste el frica. Igor Dodon se teme că, într-o bună zi, totul se va sfârși. Are motive serioase pentru această teamă. Să vedeți câte adevăruri vor ieși la suprafață. Să vedeți cum ziariștii și oponenșii săi politici îi vor număra fiecare bănuț pe care-l cheltuiește, cum vor scoate la iveală sursele sale de finanțare. Iar omul are o casă mare, are o familie mare, a fost obișnuit să trăiască pe picior larg, fără ca cineva să-i ceară socoteală. Acum o să-i ceară.
Igor Dodon se teme că poporul se va trezi într-o bună zi și va înțelege că a fost tras pe sfoară. Iar acest lucru, fiți siguri, este inevitabil.
Și mai are o mare frică Igor Dodon. Este foarte șantajabil, are multe păcate, scheme și averi nedeclarate, iar ”prietenii” lui nu vor rata șansa să-l pună cu botul pe labe. Și-l vor pune. Iar Igor Dodon înțelege foarte bine acest lucru. E doar o chestiune de timp, iar funia deja e pe gâtul lui Dodon.
Bravadele sale, gen scoaterea drapelului Uniunii Europene de pe frotisipiciul președinției sau retragerea cetățeniei Republicii Moldova lui Traian Băsecu sunt semne clare că îi este tare frică. Și Igor Dodon o ia, vorba vine, cu prăjina înante.
Ei cum să nu-ți fie milă de un asemenea personaj?
Interesante vremuri ne așteaptă.