Nicolae Paliț: „Totdeauna am spus: omul sfințește locul”

Nicolae Paliț, interpret de muzică populară, căruia, la 25 iulie curent, i-a fost conferit titlul de artist al poporului, ne-a fost, recent, oaspete în redacția ”Expresul”. Nu am ratat ocazia să depănăm amintiri la o ceașcă de… espresso.

Știu că ați activat mulți ani la Ungheni, dumneavoastră fiind originar dintr-un sat, situat chiar în preajma Ungheniului – Cetireni. Ați ocupat diverse funcții în administrația publică locală. Eu vă propun să ne oprim doar la perioada în care ați fost șef al Direcției Județene Cultură…
Îmi amintesc foarte bine acea perioadă. Era anul 1999 și o situație de criză – nu se plăteau salariile cu lunile, bugetul era derizoriu. Dar trebuia să mergem înainte. Tocmai se produsese reforma teritorial-administrativă, s-au unit trei raioane: Nisporeni, Călărași și Ungheni, formând județul Ungheni. Am început de la cadre. Fostul șef al Secției Cultură  Călărași, Marin Melnic, a venit la Ungheni în calitate de șef adjunct; fostul șef de la Nisporeni, Grigore Drăgan, a rămas ca specialist principal responsabil de Nisporeni. Multă lume își punea mari speranțe în noi, în echipa pe care o formasem.

Ce a urmat?
Pe atunci, în regiune nu prea era nimic specific, nici un festival de anvergură. M-am gândit că ar fi extraordinar dacă am iniția ceva ce ar fi al nostru. Și am propus festivalul cântecului popular ”Maria Drăgan”. În anul 2000, am planificat să organizăm Festivalul județean ”Maria Drăgan”. Inițiativa noastră a fost susținută și de conducerea județului, și de Prefectură. S-a implicat, în mod deosebit, Gheorghe Bătrînu, primarul de Bălăurești, satul natal al Mariei Drăgan. Ne-a impresionat acest om, care a demonstrat un spirit de organizare și responsabilitate deosebit. Recunosc, inițial am vrut să organizăm festivalul la Ungheni, căci la Bălăurești nu existau condiții. Iată că Gheorghe Bătrînu, în două săptămîni, a făcut minuni: a reparat casa de cultură din sat, a pregătit locuri de cazare pentru oaspeți și concurenți…
După prima ediție, am venit cu inițiativa la Centrul Național de Creație Populară ca să-l facem deja republican. Și aici am fost susținuți.

Bănuiesc că era unul dintre primele festivaluri naționale organizate în afara Chișinăului.
Da, aveți perfectă dreptate. Așa au fost începuturile… Am fost invitat, ulterior, în recital la acest festival. Este adevărat, nu prea des. Mai apoi, ce care veniseră la Centrul de Creație Populară au încercat să tragă la turta lor, să monopolizeze oarecum festivalul. Eu, însă, eram bucuros că se organizează în continuare. Ceea ce se întîmplă azi e regretabil. Nu știu dacă e bine că deja va fi organizat o dată la trei ani. Un raion ca Nisporeni, împreună cu primăria și Centrul să nu găsească banii necesari? Nu știu. Nu cred.

Acest festival a fost cel mai mare succes al dumneavoastră pe când erați șef al Direcției Județene de Cultură?
Trebuie să spun că nu m-am reținut prea mult în această funcție – doar ceva mai puțin de trei ani. Am fost invitat ulterior la Ministerul Cculturii. Am plecat, dar am lăsat aici mai multe începuturi. De exemplu, Târgul Național de Ceramică, pe care l-am organizat doi ani la rând. Era o logică în acesta. Or, județul Ungheni avea o vatră de olari la Iurceni, Nisporeni; alta la Hoginești, Călărași, a treia – la Nicolaevca, Ungheni. În plus, la Ungheni activa o fabrică de ceramică. Unde mai pui că alături, la Iași, se organiza renumitul târg ”Cucuteni 5000”. Am propus să organizăm un târg național al olarilor, iar ministrul Culturii de atunci, Ghenadie Ciobanu, ne-a susținut. Din păcate, cei ce au venit după mine nu și-au mai dat interesul pentru târgul respectiv. Auzisem că unii se întrebau: ”Ce făcea Paliț de-i reușea?”.

Chiar așa: ce făceați?
Încercam să ne mobilizăm, pentru că voiam să facem ceva frumos.

Să revenim la inițiativele dumneavoastră din acea perioadă.
Pentru prima dată, am organizat Festivalul obieciurilor de iarnă ”După datina străbună” cu alai în tot orașul. Am inițiat și o manifestare în dricul verii, în iunie –  Festivalul de dansuri populare ”Drăgaica”, la Pîrlița. Acolo avem și un colectiv de dansuri ”Drăgaica”, format tot la inițiativa mea. A fost numit ”Drăgaica”, pentru că-l invitasem pe maestrul Vladimir Curbet să ne pună în scenă dansul ”Drăgaica”. Iată că acest dans a servit motiv de a organiza și un festival coregrafic județean, care mai apoi a dispărut.
La Călărași organizam un festival național al teatrelor de amatori. La Nisporeni, tot la inițiativa mea, am organizat o ediție a festivalului național al orchestrelor de muzică ușoară. Asta, ca să nu fie totul concentrat la Ungheni.

Cum credeți, de ce s-au stopat multe dintre acele începuturi?
Totdeauna am spus: omul sfințește locul.

Vreți să ziceți că acum, la numirea în funcții a unor persoane, se cam uită de profesionalism?
Absolut corect. Sigur că acesta e un motiv pentru care nu mai mergem înainte – că alegem după criteriul: acesta-i omul nostru, iar celălalt – nu.

Considerați că prin ceea ce avem azi în cultură putem răzbate în Europa?
Nu știu dacă putem răzbate, dar să fim în rând cu lumea putem.