Alexandra Bîrcă: ”Deși cuvîntul ”noroc” nu se prea găsește în vocabularul meu, mă consider, totuși, o norocoasă”

În 2005 a absolvit Colegiul Pedagogic ”Alexandru cel Bun” din Călărași. Apoi s-a angajat la Fabrica de vinuri din Călărași, unde a lucrat trei ani. În ultimile zile a anului 2007 deja admira coasta luminoasă și exotică a Portugaliei. Este vorba de Alexandra Bîrcă din orașul Călărași. Are doar 30 de ani dar a reușit să facă multe lucruri în viață.
Cît timp a trecut de cînd ați părăsit țara natală?
Am plecat acum nouă ani, în căutarea unui trai mai bun, în căutarea unor posibilități de a mă dezvolta și de a cunoaște lumea. Mă bucur că am luat această decizie, pentru că mi-a adus o multitudine de oportunități de a interacționa cu oameni de diferite naționalități și diverse viziuni, de a-mi lărgi aria de dezvoltare și de a-mi crea o nouă mentalitate.
Vă mai amintiți ceva de perioada în care ați plecat?
Da, am plecat în Portugalia, unde am trăit cinci ani. Am învățat atunci două limbi concomitent: și engleza, și portugheza. Deși nu aveam experiență, m-am angajat la un restaurant, din dorința de a învăța și de a mă dezvolta. Eu obișnuiesc să spun că fiecare persoană care pleacă peste hotare are povestea ei. Cu greutăți, lecții de viață și reușite. Nu este ușor să te stabilizezi într-o lume unde toate convingerile și obiceiurile de acasă nu își mai găsesc locul. Este provocator și ai nevoie de multă flexibilitate și putere. Ai nevoie de multă încredere că vei reuși și capacitatea de a ta adapta.
Acum sînteți în Belgia…
Da, după cinci ani de provocări și momente în care am crescut ca persoană, am decis, împreună cu soțul, belgian de origine, să mergem cu traiul în Belgia. Aici am întîmpinat o nouă lume. În mintea oamenilor de aici nu există limită. Iar eu asta și căutam. Căutam acea posibilitate care îmi va dovedi că sînt capabilă de mult mai mult. În vara anului 2014, m-am “aventurat” într-o nouă provocare. Împreună cu soțul, care este șef de bucătărie, cu experiență de peste 30 de ani, am deschis un restaurant cu specific franțuzesc. Cred că a fost una dintre cele mai extraordinare experiențe din viața mea.
Sînteți o femeie fericită și împlinită?
Da, sînt fericită că am împletit prietenii cu oameni din diferite țări și diferite culturi. În familie vorbim patru limbi: româna, portugheza, olandeza și engleza. Nivelul de educație aici e foarte înalt, ceea ce-mi permite să-i dau cea mai bună educație copilului meu. Ceea ce a ce ține de interacțiunea mea cu alți moldoveni, doar prin intermediul internetului reușesc să mai țin legătura cu vechii și noii prieteni.
Ce planuri aveți? Cum rămîne cu ”să revin acasă”?
Deocamdată, nu m-am gîndit dacă vreau sau nu să revin acasă, dar vin cu mare drag de fiecare dată cînd se ivește ocazia. Am planuri pentru tinerii noștri moldoveni și sînt foarte entuziasmată, sperînd că acestea vor avea un efect pozitiv asupra dezvoltării educaționale a lor. Deja pot să spun că anul acesta mi-a adus extrem de multe oportunități, printre care și ocazia de a organiza niște întîlniri cu elevii din Călărași. Dorința mea de a oferi suport tinerilor în drumul lor spre a-și descoperi adevăratul scop în viață îmi servește ca motivație pentru a reuși în tot ce mi-am propus.
De unde atîta energie, gînduri pozitive și încredere în sine?
În acest an, am făcut Academia Română de Coaching și, apropo, sînt unica absolventă din Republica Moldova. Absolvirea acestui curs, în care am obținut titlul de Master Coach, mi-a adus o mai bună înțelegere asupra felului cum funcționează mintea mea, ce efect are comportamentul meu asupra realității și cum pot să-mi direcționez gîndurile pentru a obține o viață împlinită și fericită. După curs am decis să lucrez ca life&business coach pentru a oferi suport persoanelor care doresc să își îmbunatățească viața și viziunea asupra tuturor lucrurilor, dar și pentru cei care trec printr-o schimbare radicală și care au nevoie de susținere, înțelegere și încrederea necesară.
Vă considerați o femeie norocoasă?
Deși cuvîntul ”noroc” nu se prea găsește în vocabularul meu, pentru că am avut curajul să spun: da, eu vreau să mă dezvolt, să mă cunosc și să contribui cu ceea ce pot pentru a face o diferență în lume, mă consider norocoasă. Prin dragostea și respectul ce le port pentru mine, astăzi fac diferența în viața mea și astfel contribui spre a transforma lumea într-un loc unde iubirea se manifesta în toate formele ei.