La Sadova, satul cuprins de ”epidemia” căpșunelor

Chiar în prima zi de vară, ne-am propus să mergem în satul care, deja al treilea an consecutiv, declară sus și tare că are cei mai mulți producători de căpșune. Este vorba de Sadova Călărașilor. Am decis să mergem și să ne convingem dacă totul este chiar așa cum se vorbește.
În sat, la primărie, ne-a întîmpinat însuși primarul Vladimir Susarenco. L-am și rugat să ne însoțească pe la producătorii de căpșune. După ce a acceptat, ne-a avertizat că o zi nici pe departe nu este suficientă pentru a merge la toți producătorii. ”Ar fi nevoie măcar de vreo trei zile sau chiar de o săptămînă, că-s mulțișori, vreo 16 la număr”, ne-a spus.
Ce puteam face? Am mers doar la cele mai mari plantații de căpșun din localitate. Multe lucruri frumoase am văzut și am aflat.
De unde își trag rădăcinile afacerile cu căpșuni ale sadovenilor?
”La Sadova, pe oricine vei întreba, îți va spune fără pic de ezitare că bazele afacerilor cu căpșuni au fost puse aici de către soții Elena și Semion Tertiuc”, a făcut o remarcă primarul. Cu șapte ani în urmă, ei au plantat căpșuni de soiul ”Marmolada”, aduse tocmai din Polonia.
De atunci, ”Marmolda” crește pe toate plantațiile sadovenilor, devenind, practic, cel mai răspîndit soi de căpșună pe care-l produc aceștia.
”Prin ce le-a picat tronc la inimă acest soi?”, întreb. ”Pentru că este și productiv, și are un aspect frumos, și un gust foarte bun. Vă veți convinge azi și dumneavoastră! În plus, căpșunele sînt rezistente la transportare”, ne-a explicat primarul.
La familia Tertiuc
Iată că sîntem la familia Tertiuc. Peste drum de casa lor se întinde plantația lor de căpșun. Dintr-un capăt în altul, se văd oameni aplecați deasupra rîndurilor. Culesul e în toi.
Ne întîmpină, binevoitoare, gospodina casei, Elena Tertiuc. Ne povestește că produc căpșune atît în cîmp deschis, cît și pe teren protejat. Sera pe care o au e de 25 de ari. Plantația în cîmp deschis se întinde pe 1,5 hectare. ”Sera ne oferă posibilitatea să ieșim pe piață un pic mai devreme, ceea ce ne aduce un profit mai mare”, face o remarcă femeia, după care începe povestea afacerii lor: ”Cu șapte ani în urmă, familia noastră se afla la o răscruce. Nu știam unde să ne ducem și cu ce să ne ocupăm. Știam doar că vrem să păstrăm familia întreagă. Atunci am făcut un studiu al pieții noastre și am văzut că lipsește căpșuna, iar cea existentă nu e de cea mai bună calitate. Așa a venit ideea”.
Un prieten le-a adus răsadul din Polonia. În scurt timp, soții Tertiuc au înțeles că merită de investit într-o astfel de afacere. Zis și făcut. După doi-trei ani, la Sadova au început să apară tot mai multe căpșune și tot mai mulți producători.
”Nu v-ați temut de concurență atunci cînd ați împărțit răsad consătenilor?”, întreb. ”Ca să-ți meargă bine ție, trebuie să faci bine și altora. Concurența nu mă sperie. Viața le pune pe toate la locul său. Acum sîntem toți parteneri. Încercăm să ne unim, ca să putem exporta căpșunele noastre”, aud răspunsul.
La Gheorghe Rusu
Plantația lui Gheorghe Rusu se întinde pe o suprafață de circa 4 hectare, la o margine de sat. Cînd am ajuns acolo, culesul era în toi. Parcă plouase cu căpșune, frumoase, roșii, lucitoare. Vreo 30-40 de persoane munceau cu sîrg aici. Unii culegeau, alții așezau cu grijă fiecare căpșună în lădițele ce-și ocupau apoi locul în remorca unui tractoraș, care le transporta spre frigiderul din sat. Acolo își păstrează marfa toți producătorii de căpșun din sat. Cînd se adună cantitatea necesară, căpșunele iau calea spre Moscova.
Pe Gheorghe Rusu l-am surprins la volanul acelui tractoraș. ”Abia acum am început să culegem căpșuna în cantități mari”, a început gospodarul, precizînd că, în ultimele două zile, a cules deja vreo cinci tone.
Din vorbă în vorbă, am aflat că și-a inițiat afacerea acum cinci ani, extinzînd treptat suprafața plantate cu căpșuni. Profitul a început să apară abia la al treilea an. ”Cînd ai o suprafață mai mare, poți activa fără împrumuturi de la bănci. Dar de la început e greu”, mărturisește.
Gheorghe Rusu ne-a mai spus că, inițial, a încercat să dezvolte o afacere în legumicultură, dar s-a orientat la timp spre căpșună și nu regretă. Dimpotrivă, are de gînd să-și extindă plantația pe încă două hectare.
Apropo, anume Gheorghe Rusu a fost premiat la ediția din acest an a Sărbătorii Căpșunii și Mierii de la Sadova pentru cea mai mare căpșună, cu greutatea de circa 200 de grame.
La Ion Gaber
Este unul dintre cei mai tineri producători de căpșune din sat. Are doar 30 de ani și-și gestionează cu succes, al cincilea an consecutiv, afacerea. Tînărul recunoaște că a învățat profesia de crescător de căpșune pe parcurs, cultivînd-o pe un teren agricol de 1,5 hectare. Acum ar putea discuta la acest subiect ore în șir. ”Căpșunul nu crește așa, din senin, ci doar dacă muncești foarte mult și, pe deasupra, mai ai acces la o sursă sigură de apă, pentru irigare”, spune.
Și aici munceau, în acea zi, vreo 20 de persoane. Chiar dacă le plătește pentru fiecare zi lucrată cîte 150-170 de lei, afirmă că muncitorii sînt la mare căutare și că este nevoit să meargă după ei și prin alte sate. ”Culesul începe la toți odată și atunci ne confruntăm cu o criză de brațe de muncă”, explică.
Nici Ion Gaber nu se teme de concurență. Pentru fiecare există loc sub soare. Există, însă o problemă – lipsa unei asociații a producătorilor de căpșune. ”Cu părere de rău, încă nu toți producătorii de la noi au conștientizat necesitatea asocierii. Cred că, totuși, în următorii doi-trei ani, vom fi impuși de situație să ne asociem, dacă nu vom dori să rămînem cu producția pe drumuri”, a subliniat Ion Gaber.
În loc de concluzii
Ca să gestionezi o afacere cu căpșune trebuie să muncești tot anul, ne-au spus, într-un glas, producătorii de căpșune. Nu e suficient doar să le culegi. Plantația de căpșun iubește atenție, grijă și investiții noi.
”Mai dă Doamne asemenea producători de căpșuni ca cei pe care i-am vizitat azi. Atunci Sadova va deveni, cu siguranță, o localitate înfloritoare”, a punctat, la final, primarul Vladimir Susarenco.


Fotografii: Natalia Junghietu