Afacere cu agriș: profit mare din pomușoare mici
La piața agricolă din Ungheni și-a făcut apariția un producător care oferă cumpărătorilor, în cantități mari, agrișe – niște pomușoare dulci-acrișoare asemănătoare cu bobițele de strugure. Era singurul pe piață cu asemenea marfă și se lăuda că agrişele sînt crescute de el însuşi, pe plantația pe care o are în satul Mărinici, Nisporeni. Bărbatului îi zice Ștefan Ocară.
A venit la Ungheni, fiind convins că le va face pe plac chiar și celor mai capricioși cumpărători. Cum să nu le facă, dacă avea tocmai patru soiuri de pomușoare: și mai dulci, și mai acrișoare, și roșii, și verzi-gălbui… Doritorii de a se înfrupta din pomuşoarele suculente trebuiau să scoată din buzunar de la 35 pînă la 50 de lei pentru un kilogram, în dependență de soiul ales.
”Sînt gata să vă ofer toate actele ce confirmă calitatea şi provenienţa agrișelor pe care le vînd” , i-a spus, sigur pe sine, producătorul unei cumpărătoare mai suspicioase, care examina cu atenţie exagerată pomuşoarele.
Pentru ”Expresul”, Ștefan Ocară a specificat că este unicul producător de agrișe din regiunea Ungheni-Nisporeni-Călărași, cu acte în regulă. A iniţiat această afacere acum doi ani. Mai mult ca atît, potrivit dînsului, la ora actuală, în Republica Moldova există doar cinci-şase gospodării ţărăneşti care se ocupă, la modul serios, cu cultivarea agrişelor, inclusiv el.
”Plantațiile de agriș constituie o afacere relativ nouă la noi, dar se bucură deja de atenție sporită din partea agricultorilor”, mărturisește fermierul de la Mărinici, arătîndu-se mai mult decît satisfăcut de rezultatele obţinute. A investit, inițial, două mii de dolari. Nu regretă, căci, zice el, această afacere are mai multe avantaje decît dezavantaje. ”Agrișul este o cultură care necesită atenție și prelucrare doar timp de jumătate de an, iar venitul din vînzarea roadei îmi ajunge pe tot anul. În plus, am timp liber și pentru alte ocupații”, explică dînsul. Mai mult ca atît, această cultură nu-i pretențioasă și nu se teme de îngheț.
Chiar și așa, un dezavantaj, totuși, există: agrişul este foarte țepos, ceea ce face ca recoltarea să fie anevoioasă. Însă pomușoarele sînt rezistente și pot fi păstrate în stare proaspătă un timp mai îndelungat în comparaţie cu zmeura, coacaza sau căpșunele, care fac parte din aceeași familie a culturilor bacifere.
În prezent, culesul agrișelor pe cîmpul din Mărinici e pe sfîrșite. De pe o suprafață de jumătate de hectare Ștefan Ocară a obținut o roadă de aproximativ trei tone. Circa 80 la sută din cantitatea totală de agrișe fermierul a comercializat-o deja la piaţa din Ungheni, dar şi la Chișinău. Restul a depozitat-o în frigiderul pe care și l-a construit în acest an. Instalaţia are o capacitate de zece tone, astfel că poate să-şi păstreze în stare proaspătă o cantitate semnificativă din marfa aromată.
După nenumărate calcule, fermierul a ajuns la concluzia că, în următorii doi ani, va reuși să umple frigiderul cu agrișe. Unde mai pui că el are de gînd să-și extindă plantația încă pe jumătate de hectar. Atunci, venitul net din afacerea sa va constitui circa 100 mii de lei pe an. Ştefan Ocară mai are un vis: să găsească, pe viitor, un client care să-i cumpere pomușoarele angro și să nu mai stea el la piață ca să le vîndă ”cu țîrîita”.
Pe lîngă aceasta, fermierul din Mărinici are de gînd să producă și material săditor pentru alți doritori de a înființa plantații de agriș.
După ce le va pune pe toate la punct, Ștefan Ocară vrea să-i transmită afacerea fiicei sale mai mici, Doina, care tocmai a absolvit liceul şi are planurile sale de viitor. Cine ştie, poate o va convinge să revină la baştină şi să ducă mai departe ceea ce a început tata.
Lasă un răspuns