Jurnalul intelectualului emigrant | Cui îi este frică de Vilnius?
A trecut şi marele eveniment plănuit de Coaliţia Pro Europeană de la Chişinău. Dincolo de criticile că s-au folosit resursele administrative, că s-a mîncat prin şcoli şi s-au dat bani, evenimentul a avut loc şi cu asta lumea e mulţumită. Cred că şi europenii au dat din mînă a lehamite, bucuroşi ca măcar ceva să iasă din „povestea de succes”.
Între timp, nu doarme nici fratele mai mare, V.V. Putin, cu toată maşinăria ce pune la dispoziţie locuri de muncă şi bani atîtor şi atîtor familii de gastarbeiteri moldoveni. Cconform statisticilor oficiale, ar fi cîteva sute de mii prin toată matuşka Rusie, neoficial – Dumnezeu ştie. Spuneam că fratele mai mare nu doarme, a dat sfoară-n ţară să-i expulzeze pe cei ce „nu întrunesc condiţiile legale”. Cu alte cuvinte, pe cei ce nu au în regulă actele necesare. E vorba de înregistrare, care costă 1000 de ruble, de patentă sau permis de muncă – încă vreo 4000. Deci, cam 5000 de ruble ar trebui să aibă omul în buzunar cînd pleacă în capitala fostului imperiu. Nu mai punem cele 10-15 mii de ruble pentru o gazdă, dar şi celelalte cheltuieli.
În timp ce zeci de mii de moldoveni defilau prin centrul Chişinăului cu steagurile Uniunii Europene, „Radio Gastarbeiter FM” (formula îmi aparţine!), un fel de „Radio BABA” moldovenesc, transmitea că V.V. Putin a dat ordin ca pînă la anul nou din Federaţia Rusă să fie expulzaţi 150 de mii de conaţionali de ai noştri. Spaima a început să bîntuie pe şantierele din metropolele ruse, mai ales că, pe lîngă controalele Serviciului Federal al Migraţiei, şi poliţia a reluat controalele, lucru nemaiîntîlnit de la 2006 încoace. În plus, şi mita a crescut de la 300-500 la 1000-1500 de ruble pentru a trece „iepuraş” de nenea poliţist. „Dacă ne deportează ăştia, n-am idee ce vom face. Acasă am un copil de un an, soţia nu lucrează… Nici nu vreau să mă gîndesc la aşa ceva”, spune un zugrav ce ţine în mînă o spatulă. „Hai că cei care au studii superioare poate se mai „anină” de un lucru şi 2-3 mii de lei tot îi face. Da eu, care de la 16 ani numai de „шпатель” (spatulă) şi perie am auzit, ce să fac? Să nu te duci să-i bagi un de aista în gît la un deputat?…”, continuă omul. „La ce le trebuie Europa ceea? Amu îi criză la dînşii…”.
În discuţie intră o femeie de vreo 50 de ani. „Noi sîntem vinovaţi şi proşti că tăcem. Trebuie toţi cei care lucrează aici, la Moscova, sau în altă parte, să ieşim şi să îi dăm jos”. Femeia mai spune că are la întreţinere o mamă bătrînă şi… pe fiica ei cu doi copii.
Cu cît se apropie mai mult Summit-ul de la Villnius, cu atît mai pronunţate devin ideile antieuropene ale celor ce se află între ciocanul indiferenţei propriei guvernări şi nicovala geopolitică a „fratelui mai mare”. Ideile şi poziţiile antieuropene sînt dictate de situaţia acestor oameni care nu au o altă soluţie decît să urască propria ţară şi aspiraţiile ei spre civilizaţie. Într-o conferinţă de presă ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, a recunoscut că nu vinurile sînt punctul vulnerabil al Republicii Moldova. Vă imaginaţi ce ar putea să se întîmple dacă cele cîteva sute de mii de moldoveni ce muncesc azi în Rusia s-ar întoarce peste noapte acasă? Oare îşi pune cineva la Chişinău o asemenea întrebare?
Constantin Uzdriş
Lasă un răspuns