Povestea unui fost depozit de pesticide
Chiar la intrarea în satul Todireşti, în partea dreaptă, se vede, aşa cum spune primarul comunei, Victor Baltag, un tablou nu tocmai plăcut. Cîndva, acolo era amplasat un depozit de pesticide. Cînd a fost desfiinţat colhozul, prin anii 90 ai secolului trecut, a rămas inutil şi depozitul respectiv.
Ploile, gerurile şi arşiţa şi-au făcut treaba. Acum, din clădirea de odinioară au rămas doar ruinile. Pereţi pe jumătate distruşi, înconjuraţi de o vegetaţie de invidiat… Cresc buruienile ca pe drojdii aici. E un piezaj dezolant.
Primarul spune că nu poate face aici ordine, nu poate lichida fostul depozit, oricît de mult şi-ar dori. Dar îşi doreşte. „Dacă aş putea, l-aş demola imediat, pentru că mă ajunge capul cum s-o fac”, spune. Iată soluţia dînsului: să fie săpată o groapă adîncă, unde să fie îngropate toate rămăşiţele fostului depozit de pesticide. Se poate face cu uşurinţă cu ajutorul unui buldozer.
Teoretic, e simplu. Nu şi practic. Depozitul cu pricina a revenit, la desfiinţarea colhozului, drept cotă valorică unui număr de 153 de todireşteni. Chiar dacă nu au avut parte de el, totuşi, e al lor. Conform legii, toţi 153 trebuie să cadă de acord să-l demoleze, sau să-l reconstruiască, sau să-l doneze. Între timp, unii dintre ei au decedat, nereuşind să facă acte de moştenitor pentru urmaşii lor.
Deocamdată, nu s-a găsit soluţia, astfel că iniţiativa de a lichida fostul depozit în prezent, nu prea are sorţi de izbîndă. Anterior, un agent economic a vrut să cumpere terenul pe care se află depozitul, dar a renunţat. Prea multe drumuri trebuia să facă, prea multe „hîrtii” trebuia să perfecteze.
Medicii igienişti însă bat alarma. Nici o hîrtie, nici un buldozer nu poate salva situaţia, iar sănătatea oamenilor continuă să fie pusă în pericol.
Referindu-se la fostul depozit de pesticide din Todireşti, Nicolae Deliu, medic igienist la Centrul Sănătate Publică Ungheni, a declarat: „Trebuie întreprinse măsuri speciale de izolare a acestuia, căci îngroparea a ceea ce a rămas din el nu e o soluţie”.
E nevoie de alte măsuri, căci fostul depozit de pesticide, potrivit medicului, chiar dacă a fost demolat, chiar dacă de 20 de ani nu mai funcţionează, continuă să reprezinte un pericol foarte mare pentru sănătatea populaţiei atît din regiunea respectivă, cît şi pentru locuitorii oraşului Ungheni. „În apropierea depozitului curge pîrăul Vladnic, apele căruia sînt pline cu nitraţi. Se ştie că Vladnicul se revarsă în Prut, de unde este alimentat cu apă tot oraşul Ungheni”, explică Nicolae Deliu.
În plus, depozitul reprezintă un pericol şi prin mirosul pătrunzător pe care-l emană chimicalele. Astfel, şi aerul de aici e în permanenţă poluat.
Primarul Victor Baltag, la rîndul său, susţine că lumea din sat nu este deranjată absolut deloc de acest miros, iar păşunatul este un lucru obişnuit în această zonă, cu atît mai mult că nu au fost depistate cazuri de deces al animalelor din această cauză.
„Orice suflet viu trebuie să stea la kilometri distanţă de acest obiect, pentru că în jurul lui totul este poluat: şi solul, şi aerul. Este o neglijenţă totală a populaţiei să permită păşunatul în acea zonă”, spune Nicolae Deliu. Dînsul are şi o explicaţie, de ce nimeni nu se deranjează de situaţia creată: „Această neglijenţă este din cauza neştiinţei şi proastei informări a populaţiei de către autorităţile publice locale”.
Potrivit specialiştilor, astfel de depozite au existat aproape în toate localităţile raionului. Unele dintre ele au fost demolate, însă, chiar şi aşa, locurile unde au fost amplasate acestea continuă să rămînă un pericol pentru sănătatea populaţiei.
UNGHENI | Natalia Junghietu
Lasă un răspuns