Şapte copii din satul Măgurele trăiesc la limita sărăciei
Imagine simbol: mediafax.ro
În timp ce la Chişinău mai-marii zilei negociază fotolii, demiteri, alianţe, reformări, integrări, în satul Măgurele, raionul Ungheni, şapte copii suferă de foame. Da, poveşti triste se întâlnesc la tot pasul. Da, cu toţii am mai întâlnit oameni care se zbat pentru a supravieţui, însă, dacă s-ar face un clasament al sărăciei, probabil că istoria tristă de la Ungheni ar fi în fruntea acestuia.
După târgul de caritate organizat pentru susţinerea lui Stanislav, băiatul de cinci ani bolnav de leucemie, Diana Maftei, împreună cu alte câteva doamne, a mers la Măgurele pentru a-i dărui familiei Pădure o parte din hainele rămase.
Chinuiţi de sărăcie şi de boli, părinţii celor şapte copii nu reuşesc să le asigure strictul necesar. Trăiesc de pe o zi pe alta, se roagă la Dumnezeu, căci la autorităţi nu ştiu dacă mai e cazul să se adreseze.
Îmbrăcată în hainele vechi şi murdare, cu papucii de casă prăfuiţi şi scâlciaţi, Snejana, copila de 7 ani, spăla pe prispa casei nişte rufe. Ne-a întâmpinat zâmbitoare şi ne-a spus că mama a plecat la vecini să împrumute făină, însă revine în scurt timp. Alţi trei copii cărau apă şi lemne pentru foc. Vadim şi Dumitriţa erau la muncă cu ziua. Lucrează în schimbul unor bănuţi, încercând, în felul acesta, să mai astupe câteva guri flămânde.
Ionuţ, mezinul familiei, are numai patru luni, dar deja a simţit ce înseamnă sărăcia şi boala. Copilul era răcit, bani pentru medicamente nu aveau, iar de scutece şi suplimente alimentare nici nu poate fi vorba.
Tatăl copiilor este şomer. Rămas fără un rinichi, slăbit şi prost alimentat, acesta nu mai are puteri să muncească pentru a-şi întreţine familia.
În scurt timp, am cunoscut-o şi pe mama copiilor. Aproape uscată de atâta foame, Maria Pădure suferă de o afecţiune a glandei tiroide. Pentru a se trata, are nevoie zilnic de preparate de iod şi hormoni sintetici. Însă nu poate fi vorba de un astfel de tratament, atunci când şapte copii îţi mor de foame acasă. Copleşită de boală şi de griji, femeia nici nu ştie ce să le mai pună în farfurii copiilor. Făină pentru a coace pâine împrumută de la vecini, însă nu ştie cât „vor mai răbda” aceştia insistenţele ei.
În casă, sărăcie lucie. Pe jos sunt aranjate câteva ţoale rupte, un pat de fier şi cuptorul este tot „mobilierul” pe care-l au.
Soţii Pădure ne-au mărturisit că au cerut ajutor de la primărie, însă au primit de acolo doar refuzuri şi recomandarea să-şi ducă copiii la orfelinat, că „acolo vor avea ce mânca”.
Pe lângă faptul că trăiesc din te miri ce, familia Pădure riscă să rămână şi fără acoperiş deasupra capului. Stăpânul de la care închiriază cei câţiva metri pătraţi de sărăcie le-a cerut să elibereze casa în cel mai scurt timp posibil.
Aproape pe drumuri, cu şapte copii după ei, unul dintre care este sugar, soţii Pădure sunt la limita disperării.
Ne-au spus că au beneficiat pe timp de iarnă de alocaţii suplimentare de 1500 de lei, însă acum nu ştiu din ce vor mai trăi.
Am promis că ne vom reîntoarce în ajunul sărbătorilor de Paşti pentru a le aduce în dar dulciuri şi hăinuţe copiilor. Însă Veronica, fetiţa care spăla rufe, a ripostat blajin: „Nu, nu, noi nu vrem bomboane, vrem, mai degrabă, o văcuţă”. Această replică ne-a lăsat fără cuvinte.
Revenită la Chişinău, Diana Maftei a reuşit să mobilizeze mai multă lume pentru a aduna suma necesară pentru a cumpăra văcuţa mult dorită, dar şi pentru a colecta produse alimentare, haine şi alte lucruri utile acestei familii.
Cei care doresc să se alăture campaniei de colectare de fonduri, sunt rugaţi să telefoneze la numărul 069394388.
Amintim că ultimul studiu efectuat de Ministerul Economiei relevă că, în 2010, aproape un milion de moldoveni trăiau sub pragul sărăciei. Potrivit documentului, cea mai mare parte a populaţiei din această categorie este concentrată la sate.
Lucia CUJBĂ, Flux
Chinuiţi de sărăcie şi de boli, părinţii celor şapte copii nu reuşesc să le asigure strictul necesar. Trăiesc de pe o zi pe alta, se roagă la Dumnezeu, căci la autorităţi nu ştiu dacă mai e cazul să se adreseze.
Îmbrăcată în hainele vechi şi murdare, cu papucii de casă prăfuiţi şi scâlciaţi, Snejana, copila de 7 ani, spăla pe prispa casei nişte rufe. Ne-a întâmpinat zâmbitoare şi ne-a spus că mama a plecat la vecini să împrumute făină, însă revine în scurt timp. Alţi trei copii cărau apă şi lemne pentru foc. Vadim şi Dumitriţa erau la muncă cu ziua. Lucrează în schimbul unor bănuţi, încercând, în felul acesta, să mai astupe câteva guri flămânde.
Ionuţ, mezinul familiei, are numai patru luni, dar deja a simţit ce înseamnă sărăcia şi boala. Copilul era răcit, bani pentru medicamente nu aveau, iar de scutece şi suplimente alimentare nici nu poate fi vorba.
Tatăl copiilor este şomer. Rămas fără un rinichi, slăbit şi prost alimentat, acesta nu mai are puteri să muncească pentru a-şi întreţine familia.
În scurt timp, am cunoscut-o şi pe mama copiilor. Aproape uscată de atâta foame, Maria Pădure suferă de o afecţiune a glandei tiroide. Pentru a se trata, are nevoie zilnic de preparate de iod şi hormoni sintetici. Însă nu poate fi vorba de un astfel de tratament, atunci când şapte copii îţi mor de foame acasă. Copleşită de boală şi de griji, femeia nici nu ştie ce să le mai pună în farfurii copiilor. Făină pentru a coace pâine împrumută de la vecini, însă nu ştie cât „vor mai răbda” aceştia insistenţele ei.
În casă, sărăcie lucie. Pe jos sunt aranjate câteva ţoale rupte, un pat de fier şi cuptorul este tot „mobilierul” pe care-l au.
Soţii Pădure ne-au mărturisit că au cerut ajutor de la primărie, însă au primit de acolo doar refuzuri şi recomandarea să-şi ducă copiii la orfelinat, că „acolo vor avea ce mânca”.
Pe lângă faptul că trăiesc din te miri ce, familia Pădure riscă să rămână şi fără acoperiş deasupra capului. Stăpânul de la care închiriază cei câţiva metri pătraţi de sărăcie le-a cerut să elibereze casa în cel mai scurt timp posibil.
Aproape pe drumuri, cu şapte copii după ei, unul dintre care este sugar, soţii Pădure sunt la limita disperării.
Ne-au spus că au beneficiat pe timp de iarnă de alocaţii suplimentare de 1500 de lei, însă acum nu ştiu din ce vor mai trăi.
Am promis că ne vom reîntoarce în ajunul sărbătorilor de Paşti pentru a le aduce în dar dulciuri şi hăinuţe copiilor. Însă Veronica, fetiţa care spăla rufe, a ripostat blajin: „Nu, nu, noi nu vrem bomboane, vrem, mai degrabă, o văcuţă”. Această replică ne-a lăsat fără cuvinte.
Revenită la Chişinău, Diana Maftei a reuşit să mobilizeze mai multă lume pentru a aduna suma necesară pentru a cumpăra văcuţa mult dorită, dar şi pentru a colecta produse alimentare, haine şi alte lucruri utile acestei familii.
Cei care doresc să se alăture campaniei de colectare de fonduri, sunt rugaţi să telefoneze la numărul 069394388.
Amintim că ultimul studiu efectuat de Ministerul Economiei relevă că, în 2010, aproape un milion de moldoveni trăiau sub pragul sărăciei. Potrivit documentului, cea mai mare parte a populaţiei din această categorie este concentrată la sate.
Lucia CUJBĂ, Flux
Lasă un răspuns