Nimeni în ţara asta a noastră nu are nevoie de cunoştinţe, ci de note bune

De mai bine de zece ani se tot susţin examenele de bacalaureat. De mai bine de zece ani se tot „cumpără” notele pentru bacalaureat. Ştie toată lumea: şi părinţi, şi elevi, şi profesori, şi asistenţi, şi examinatori, şi preşedinţi de centre de bacalaureat, şi miniştri. Au ştiut şi ştiu. Este deja o axiomă pentru Republica Moldova: dacă nu ai pus o vorbă, bineînţeles însoţită şi de un plic, nu ai nici o şansă – copilul tău, fie şi un geniu, nu va avea zece pe linie. Şi e foarte probabil să nu aibă nici chiar nouă. Aşa-s regulile. Iar un altul, care pe parcursul anilor n-a strălucit deloc, se trezeşte la examenele de bacalaureat, dacă au fost depuse eforturile necesare din partea mamei sau a tatei, cu „o sclipire de inteligenţă” şi cu nota zece în diploma de bacalaureat.
Sînt de vină părinţii? Nici vorbă! Pentru că e aşa sistemul, ei vor lua măsurile care se impun. Sînt nevoiţi să o facă. Iar pedagogul, fie că e vorba de asistent, de examinator sau chiar de preşedinte al unui centru de bacalaureat, va închide ochii, de voie sau fără voie, la copiatul elevilor, la  telefoanele care tot zumzăie pe sub bănci. Nu ai să distrugi viitorul copiilor. Or, de notele la examenul de bacalaureat depinde, în mare măsură, tot ce se va întîmpla mai departe. Dacă, Doamne fereşte, obţii o medie mai joasă de opt, multe căi ţi se închid pentru totdeauna. De ce? Fiindcă la facultăţi nimeni nu se uită la cunoştinţe, ci la… note.
Şi aşa se formează un cerc vicios. Părintele va face tot posibilul să găsească o breşă, să găsească o portiţă prin care să ajungă la cel cu notele în desagă. Copilul, din an în an, va învăţa tot mai puţin, căci a înţeles şi el că nimeni în ţara asta a noastră nu are nevoie de cunoştinţe, ci de note bune şi foarte bune, ca să ţi se deschidă calea spre o facultate mai prestigioasă. Mai apoi – de o sumă consistentă la angajare, dacă vrei un loc mai bunicel, într-un oraş mai mare. Poţi să fii tu cu  zece stele în frunte – mult prea puţine şanse îţi surîd, dacă nu ai pile.
Urmează, peste cîţiva ani, o nouă provocare – un carnet de partid, dacă vrei un post de conducere. Altfel nu se poate.
Cunoştinţe? Educaţie? Profesionalism? Nimeni nu are nevoie de aceste lucruri care, în curînd, vor deveni în Republica Moldova rudimentare.
Şi astfel copiii noştri, talentaţi şi buni profesionişti, o iau spre Occident. Şi astfel copiii noştri talentaţi încep a învăţa că aici, la ei acasă, succesul e de partea celui care poate trişa sau care are în spate pe cineva cu mînă păroasă.
Ceea ce s-a întîmplat în acest an la bacalaureat, cu descinderi în centrele de bacalaureat, cu telefoane mobile confiscate, cu declaraţii peste declaraţii, nu e decît un fum gros aruncat în ochii cetăţenilor. Şi aici politicul şi-a băgat coada.
Iar elevili, profesorii, asistenţii, preşedinţii centrelor de bacalaureat au devenit ostatici ai unor lupte politice aprige.
Sistemul trebuie schimbat!
Lucia Bacalu