Nu ne temem de Bau-bau…
Am invitat, săptămîna trecută, cîteva femei la o sărbătoare dedicată Zilei Internaţionale a Femeii. Şi… culmea! Nu le-au dat voie bărbaţii. Iar lor le este frică de ei. Ce mai, femeia trebuie să stea la bucătărie, nu umblînd după distracţii. Dintr-un sat mare abia de am găsit două femei care să mă însoţească. Măi, frate, măi… rîs cu plîns. Stima şi iubirea nu creează lanţuri. Avem soţi lîngă noi, nu ,,Bau-bau”.
Biserica vesteşte că bărbatul este capul femeii. Mai mult, ni se atrage atenţia că ,,femeile trebuie să se supună bărbaţilor“. Şi multe dintre noi chiar cred că bărbatul este superior femeii.
Bărbaţii au profitat de acest lucru într-o manieră care nu le face cinste. Ei au forţa, femeile – intelegenţa. Ei au putere de decizie, femeile plămădesc esenţa. Aşa că, scumpele mele femei, o lume condusă de bărbaţi e doar o aparenţă. Lumea a fost mereu condusă de femei, doar că acest lucru nu se vede. Cea mai mare diferenţă este că femeile sînt capabile să dea naştere unei noi vieţi, ceea ce n-o pot face bărbaţii. Din acest punct de vedere, sigur că bărbatul este inferior femeii. Se ştie că orice complex de inferioritate acţionează astfel: el pretinde că este superior autoaminţindu-se şi minţindu-i pe ceilalţi. De aceea, de-a lungul timpului, bărbaţii au distrus geniul femeilor, talentele şi capacităţile acestora – pentru a-şi dovedi superioritatea. Ei caută o femeie inferioară lor, avind frică de femeia puternică, ambiţioasă, frumoasă, deşteaptă, care luptă pentru obţinerea scopurilor sale. De ce? Fiindcă se tem să nu fie lăsăti în umbră şi tremură de frică la ideea unei provocări.
Aşa că, dragi femei, nu cred că e minunat să fii victimă, cînd poţi fi erou. Viitorul e în mînile noastre. Nu refuzaţi şansa de a avea o viaţă mai bună. Or, viaţa e un şir de nesfîrşite alegeri. Decizia vă aparţine.
,,Un înţelept bătrîn invitase cîţiva prieteni la cină. Cînd masa se sfîrşi, înţeleptul dădu fiecăruia dintre musafiri cîte o prăjitură cu o scrisorică. Apoi le spuse pe un ton serios că-şi ţin viitorul în mîini. Invitaţii deschiseră răvaşele nerăbdători să citească cuvinte înţelepte. Dar mare le fu mirarea cînd văzură hîrtiuţele goale. ,,Este o glumă?”, întrebară. ,,Ce să înţelegem: că viitorul nostru este mult prea trist şi nu poate fi scris pe această hîrtiuţă? Sau poate este gol pentru că nu aţi putut scrie nimic?”. Înţeleptul replică: ,,Depinde de voi. Alegerea vă aparţine. Mulţi oameni îşi doresc ca altcineva să le prezică viitorul. Sînt însă prea puţini cei care sînt gata să-şi asume responsabilitatea de a-şi scrie propriul viitor. Viitorul vostru este o foaie de hîrtie goală, care aşteaptă să fie scrisă de voi. Numai voi sînteţi în măsură să creaţi ceea ce va fi. S-ar putea ca viaţa să fie doar un fulger. Dar ce furtună poate triumfa fără să tune?”.
Bărbatul şi femeia nu sînt egali, dar nici inegali. Ei sînt unici. Sînt două coarde ale aceeaşi harpe şi ar trebui să cîntăm o singură melodie. Dar… de unde…
Morala: Broasca spuse stînd pe frunza de nufăr: ,,Viaţa tare-i frumoasă cînd ai muşte din belşug”.
Ala Mutilică
Lasă un răspuns