Trecutul nostru, prezentul, dar şi viitorul

Ecaterina Oleinic, Pîrliţa:
Ţin minte şi acum cînd mi s-a propus să fiu preşedinte al organizaţiei teritoriale. Iniţial, mi-a fost frică, căci era o responsabilitate mare. Pînă la urmă, am acceptat şi m-am apucat de lucru. Acum, Organizaţia veteranilor şi pensionarilor este importantă pentru mine. Mă doare sufletul pentru cei pe care puterile i-au părăsit, care sînt ţintuiţi la pat. I-am ajutat şi continuăm să-i ajutăm după posibilităţi. Am apelat la persoane de bună credinţă. Ori de cite ori am cerut ajutor de la primari, l-am primit. Le sînt recunoscătoare şi agenţilor economici, pentru că şi ei nu ne-au refuzat niciodată atunci cînd le-am cerut ajutorul. Deşi nu sînt obligaţi, de fiecare dată ne-au întins mina şi au făcut-o din toată inimă. Mi-aş dori ca şi statul să acorde o atenţie mai mare vîrstnicilor, guvernanţii să nu uite că vor ajunge şi ei ca noi.
Mihai Ignat, Petreşti:
Lucrez în această organizaţie de aproximativ nouă ani. De aproape cinci ani, de cînd a fost ales Boris Zugravu preşedinte, multe lucruri s-au schimbat în bine. Adesea ne întîlnim, lucrăm, stăm de vorbă, ne gîndim ce am mai putea face pentru persoanele în etate, dăm raporturi despre activitatea noastră. Pînă acum cinci ani nimeni nu ne întreba nimic. Acum situaţia e alta. Voi fi în această organizaţie atît timp cît va fi şi Boris Zugravu la conducere, din respect pentru el, chiar dacă sănătatea nu îmi mai permite să fiu la fel de activ ca înainte. Am făcut multe pînă acum pentru bătrîni şi încă ne străduim să mai facem, căci mai este mult de lucru pentru a schimba ceva pentru binele lor.
Ştefan Dabija, Măgurele:
Pentru mine personal, Organizaţia veteranilor înseamnă foarte mult. Datorită ei, mai bine zis, lui Boris Zugravu, care a insistat foarte mult, am acum un asistent social personal, fapt pentru care îi mulţumesc. De o asemenea organizaţie chiar este nevoie, pentru ca vîrstnicii să aibă un sprijin, să aibă un centru unde ar putea veni ca să-şi rezolve unele probleme. Noi, persoanele în etate, în special cei imobilizaţi, avem nevoie de o asemenea organizaţie, căci doar prin intermediul ei putem  fi ascultaţi şi auziţi. Sigur – nu fără implicarea Direcţiei asistenţă socială.
Tatiana Ciur, Ungheni:
Organizaţia veteranilor şi pensionarilor este necesară, şi pentru noi, şi pentru societate. Sînt responsabilă de cartierul Tinereţii din Ungheni. Ţin toată evidenţa persoanelor în etate. Ajut cum pot, în pofida crizei. Le ducem prînzuri calde celor care au nevoie, îi ajutăm să plece la sanatoriu pentru a-şi întrema sănătatea. Nu uităm, mai ales, de persoanele singure. Cea mai mare problemă însă, la moment, este lipsa căldurii în locuinţe, pentru că multe blocuri nu se încălzesc şi oamenii îşi duc bătrîneţile în frig.
Vera Boguţă, Teşcureni:
Această organizaţie reprezintă trecutul nostru, prezentul, dar şi viitorul, de aceea m-am şi implcat în activitatea ei. Noi ne ajutăm semenii cu ce putem şi cum putem: cu lemne, cu prînzuri calde. Atunci cînd pot, îi vizitez pe cei vîrstnici, discut cu ei. Cînd le treci pragul, ei se bucură foarte mult, le tremură mîinile de emoţii şi îţi mulţumesc pentru vizită. Mi-aş dori ca la noi să fie deschisă o cantină socială, unde persoanele în etate să primească măcar o dată pe zi un prînz cald. Cu siguranţă, ar fi foarte mulţumiţi. M-aş implica personal în realizarea unui astfel de proiect. Dar cum? Unde să mă adresez? De unde să încep?
Galina Carlo, Ungheni:
Eu sînt o femeie singură pe lume, fără copii, fără rude apropiate. Aici, în organizaţia veteranilor şi pensionarilor, am găsit o familie. Implicîndu-mă, m-am simţit utilă. Chiar dacă, iniţial, am refuzat să activez, colegii m-au convins şi acum nu regret. Din păcate, din motive de sănătate, nu mă mai pot implica atît de activ cum mi-aş dori, dar fac cît pot. Aici ai cu cine discuta, ai pe cine telefona. Eu sînt rusoaică, dar nu am simţit niciodată vreo reţinere din partea cuiva faţă de mine. Nimeni, niciodată nu m-a insultat. Am găsit oameni buni aici.
Maria Vîrtosu, Măgurele:
Pot să spun cu siguranţă că o asemenea organizaţie este foarte importantă în societate. Astfel, veteranii simt că nu sînt singuri, că au pe cineva alături. Iar susţinerea, atît materială, cît şi spirituală, este foarte importantă pentru noi. Acest lucru ne creează o bună dispoziţie şi un sentiment plăcut.
Vasile Sanduleac, Ungheni:
Organizaţia veteranilor şi pensionarilor are menirea să susţină interesele acestora, să-i atragă în viaţa obştească, mai ales că aceşti oameni, care au muncit o viaţă  întreagă şi au fost activi, nici după pensionare nu pot să se odihnească. Aici fiecare pensionar îşi găseşte o activitate. Cu toţii ne încadrăm voluntar în această activitate, îi ajutăm pe cei care au mai mare nevoie decît noi de ajutor. Datorită voluntarilor activi, organizaţia noastră se află permanent în activitate, organizăm în fiecare an numeroase activităţi interesante. Indiscutabil, o astfel de organizaţie este necesară la noi în societate, mai ales că instituţiile statului nu reuşesc să ajungă la fiecare om, la fiecare bătrîn. Prin intermediul organizaţiei noastre, care este una dintre primele organizaţii neguvernamentale din Moldova, se menţine legătură între persoanele de vîrsta a treia şi stat.