Pentru ea cel mai important principiu al vieţii este cultura omului

Munceşte de mai bine de 30 de ani în bibliotecă. Recunoaşte că a fost un adevărat succes alegerea pe care a făcut-o cîndva. Valeria Tolmaciov, bibliotecară la Liceul „Gheorghe Asachi” din Ungheni, se simte fericită atunci cînd se află în mijlocul cărţilor. După părerea ei, anume bibliotecarul este cel mai mare cititor. Anume bibliotecarul trebuie să ştie tot ce scrie în cărţi, ziare şi reviste. Numai astfel ştie ce şi cum să recomande celor ce păşesc pragul unei biblioteci.
Şi-a dat seama că iubeşte cartea, că iubeşte biblioteca, iubeşte ordinea în bibliotecă, îi place să creeze o atmosferă plăcută aici doar după ce a început să lucreze în acest domeniu. Şi acum, chiar după atîţia ani petrecuţi în bibliotecă, spune fără nici o ezitare: „Locul meu e aici”. Fără bibliotecă nu s-ar simţi în largul ei.
Este o fire credincioasă şi crede din toată inima că Dumnzeu niciodată nu-şi întoarce faţa de la om. Omul îşi întorce faţa de la El. „Ar fi bine să cultivăm această credinţă în copiii noştri”, remarcă bibliotecara. Nu întîmplător, în biblioteca liceului, unde lcurează deja de cîţiva ani, şirul cărţilor începe cu domeniul religios. „La început a fost cuvîntul”, explică dînsa prin binecunoscutul postulat biblic.
Consideraţi că sînteţi un om realizat?
Încă nu mă consider realizată, căci am încă multe proiecte de implementat. Totuşi, cred că pînă acum am reuşit să realizez multe lucruri bune, atît în plan profesional cît şi personal. Dar mai sînt şi altele care-şi alteaptă rîndul. Încă nu am ajuns la perfecţiune. Şi, cum nu sînt o persoană ideală, mă strădui să realizez cîte puţin, treptat.
Care sînt principiile dumneavoastră de viaţă?
Pentru mine, în primul rînd, contează cultura omului. Sînt adepta culturii. Omul trebuie să fie cult în toate. Cel care citeşte mult se deosebeşte esenţial de cel ce citeşte puţin sau deloc. Omul care nu citeşte nu are nici limbajul, nici cultura adecvată. Consider că anume ultura ar trebui să fie pe primul plan, şi nu pe ultimul, aşa cum este la noi. Un rol aparte pentru mine are şi competenţa, pregătirea profesională, experienţa.
Principalele momente din viaţă care v-au făcut să fiţi ceea ce sînteţi.
Lectura. Îmi place de mică să citesc. Am crescut într-o familie de intelectuali. Părinţii meu au avut o bibliotecă bogată. Tatăl meu era agronom şi, ţin minte, venea seara acasă obosit de la lucru, însă primul lucru pe care îl făcea era să citească presa. Citea în glas, pentru toţi cei care ne aflam în casă. Era un fel de lectură în grup, aşa cum practic şi eu la noi în bibliotecă.
Cu ce se mîndreşte Valeria Tolmaciov?
Mă mînmdresc cu copiii şi nepoţelul meu. Am un nepot frumos, Emanuel, cu nişte ochi negri ca pana corbului.
Ce calităţi ar trebui să aibă un om ca să fie prietenul dumneavoastră?
Am multe cerinţe faţă de un prieten. Ar trebui să fie corect, devotat, fidel, să iubească adevărul, iar preferinţele noastre să coincidă.
Ocupaţia dumneavoastră preferată.
Îmi place lectura, îmi place să privesc televizorul, îmi place să gătesc.
Visul dumneavoastră de fericire.
Să-mi văd copiii sănătoşi, nepoţelul mare, frumos şi sănătos. Îmi doresc să înveţe bine, să-i placă lectura, să creadă în Dumnezeu. Vreau să-mi văd copiii în rîndul oamenilor cumsecade.
Starea de spirit actuală.
Sînt într-o stare creativă. Sînt dornică de a realiza ceva nou.
Cine au fost cei care v-au marcat caracterul şi viitorul?
În primul rînd, părinţii şi profesorii din şcoală. Prima mea învăţătoare a ştiut cum să ne facă uniţi chiar din clasa I.
Deviza dumneavoastră.
Să-mi ajut copiii – este nu doar o deviză, dar şi o obligaţiunea a mea. Îmi doresc ca Domnul să-mi dea puteri să mai activez, pentru că încă mai am potenţial creativ.
Natalia Junghietu