Opinii / Dana Dubanjiu: „Am dreptul la părere, dar și dreptul să știu ce vorbesc”

Acest articol reprezintă gândurile vociferate în public la “Ziua Europei. Festivalul familiei” desfășurat la 9 mai în municipiul Ungheni”

Ideile expuse mai jos sunt inspirate din discuțiile, reacțiile și opiniile auzite direct în Piața Independenței, în mijlocul oamenilor. Ele pretind a fi o oglinda realității trăite și rostite de cei prezenți.

Libertatea de exprimare nu înseamnă să spui orice, oricând, oriunde fără să-ți pese de adevăr sau de consecințe, mai ales când nu faci nimic în afară de a împroșca cu noroi. Avem, și e bine că avem, dreptul la opinie. Dar când acest drept devine scut pentru ignoranță, răutate sau pasivitate, se golește de sens. Nu e un titlu de glorie să ai o părere – dacă e una fără temelie, exprimată doar ca să te auzi vorbind.

În Moldova de azi, e la modă să ai o opinie. Despre politică, drumuri, președinte, despre cât de „curat” e orașul, despre profesori, justiție, chiar și despre geopolitică. Avem păreri despre tot – și le spunem. Cu voce tare, în comentarii, în microbuz, la colțul blocului și-n fața televizorului.

„E părerea mea!”- ni se pare un argument suficient. Însă tot mai des, această frază devine un paravan, o scuză elegantă pentru a răspândi zvonuri, frustrări sau pur și simplu lipsa de acțiune. Doar că… nu orice gând rostit e automat valoros. Și nu orice vis de noapte devine adevăr dimineața doar pentru că l-ai postat pe Facebook. Suntem indignați de mizerie, dar aruncăm ambalaje. Ne revoltăm de corupție și apoi „mulțumim” cu o atenție ca să ni se rezolve „problema”. Criticăm cumetrismele din sistem, dar nu ne deranjează când primim un serviciu „pe relații”. Spunem că sistemul nu funcționează, dar ne place când putem să-l fentăm. Spunem că orașul e prost administrat, dar habar nu avem ce proiecte sunt în derulare.

Democrația nu înseamnă să spui orice. Înseamnă să știi ce spui și să faci ceva în direcția aia. Nu orice gând rostit e adevăr. Dreptul la părere nu te scutește de gândire. Ne ascundem în spatele libertății de exprimare ca să ne justificăm frustrările, presupunerile, bârfele. În loc să ne informăm, să analizăm, să ne implicăm, preferăm să inventăm scenarii și să le lansăm ca adevăruri. Și când suntem întrebați de ce, răspunsul vine prompt:„E părerea mea, am dreptul.”

Dar adevărul e că o opinie fără bază, fără responsabilitate și fără intenție de acțiune nu e constructivă. E zgomot! Nu ne va curăța orașul. Nu ne va reforma școala. Nu ne va scăpa de corupție. Părerea dacă nu vine la pachet cu fapte, nu e decât un mod mai elegant de a rămâne pasivi.

Democrația funcționează cu oameni care gândesc, care se informează, care vorbesc când e nevoie și fac când e cazul.