Foto/ Cartea „Arc peste timp. Troițele românești” – a fost lansată la Muzeul de Istorie și Etnografie

De Ziua Internațională a Muzeelor, unghenenii au venit la Muzeul de Istorie și Etnografie din Ungheni pentru a descoperi muzeul, a privi exponatele și a auzi istoriile celor cinci troițe, care se află la muzeu.

Evenimentul a fost un prilej de redescoperire a identității și a valorilor naționale, prin prisma unor monumente rare – troițele românești salvate din uitare.

Ambianța a fost întregită de un recital instrumental susținut de profesorii Școlii de Muzică din Ungheni, urmat de o prezentare captivantă oferită de directorul muzeului, Vasile Iucal, care a lansat cu acest prilej și volumul „Arc peste timp. Troițele românești”. Cartea spune povestea celor cinci troițe din patrimoniul muzeului – monumente comemorative cu valoare istorică excepțională, datate între anii 1918 și 1944, o colecție de troițe unice în Republica Moldova. Despre ele și despre autorul unora dintre aceste lucrări, sculptorul Andrei Irovn, a vorbit Vasile Iucal celor prezenți la eveniment.

O parte din aceste troițe poartă semnătura sculptorului Andrei Irovan, un nume prea puțin cunoscut până de curând. Povestea descoperirii sale este una neobișnuită. „Despre Andrei Irovan am aflat abia anul trecut, datorită preotului Grigore Mihai de la biserica din Florițoaia Veche. Din discuțiile cu enoriașii, părintele a aflat despre sculptor și a început să-i caute lucrările”, a povestit Vasile Iucal.

Preotul Grigore Mihai a adunat câteva dintre creațiile lui Andrei Irovan și le păstrează în muzeul parohial din Morenii Vechi, de la baștina lui. „Mi-a trezit un interes deosebit acest sculptor, în primul rând pentru că suntem din aceeași localitate. Tot el este cel care, în 1936, a pornit lucrările de construcție a bisericii din sat și a adus preotul. Din păcate, iconostasul sculptat de el nu s-a păstrat, dar alte lucrări, precum troițele sau un cufăr din lemn, demonstrează talentul său autentic”, a adăugat preotul.

Troițele prezentate sunt monumente comemorative, nu răstigniri, cum mulți le confundă, dedicate eroilor care au luptat pentru întregirea neamului.

Prima troiță a fost descoperită în 1992, întâmplător, în cavoul Bisericii „Sf. Nicolae” din Ungheni.

„Era ascunsă printre scânduri, avea o inscripție în grafie latină: Eroilor căzuți în războiul sfânt – 1941 – 194…. Ultimul an nu era complet, pentru că autorul nu știa când se va termina războiul. După 1944, cu venirea sovieticilor, care erau certați cu credința și cu tot ce era românesc, localnicii au decis să o scoată și să o ascundă. Troița a stat acolo aproape 50 de ani”, a explicat directorul muzeului.

Celelalte patru troițe au fost descoperite în localitățile Florițoaia, Valea Mare, Năpădeni și Măcărești, printr-un șir de întâmplări.

„Pe cea din Florițoaia Veche am găsit-o legată de un salcâm, lângă grămada de gunoi a cimitirului. A fost nevoie de o decizie a consiliului local ca să ne-o cedeze. Este una din cele mai frumoase troițe din Basarabia care există și, după cea din Dănuțeni, este cea mai relevantă. La Valea Mare, troița – sculptată de Andrei Irovan – în timp, fusese decorată, vopsită, ascunzând sculptura originală. Cea de la Năpădeni a ajuns la muzeu cu ajutorul administrației locale, iar preotul din Măcărești ne-a donat troița cu toată deschiderea”, a mai spus Vasile Iucal.

În februarie 2025, cele cinci troițe au fost transportate la Iași și expuse în muzeul Catedralei Mitropolitane, chiar sub moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. „Sculptorii români au înțeles valoarea lor. Ne-au sprijinit cu transportul și au fost expuse două luni. Au stârnit o admirație imensă. E un miracol că s-au păstrat atâția ani și cel mai important e că au fost găsite și salvate”, a povestit directorul muzeului, după care adaugă „Apropo, ideea de a edita această carte a venit exprompt, chiar după ce troițele au fost duse la Iași. În așa mod, am decis să le scriem povestea să fie cunoscute”.

Reprezentanții muzeului au depus un proiect la Ministerul Culturii pentru a reconstrui cele cinci troițe în cadrul unei tabere de sculptură. Scopul final este de a le reîntoarce în comunitățile de unde au fost recuperate, ca un omagiu adus trecutului. „Chiar dacă nu vom primi finanțare, vom găsi alte soluții. Vrem să transmitem acest mesaj generațiilor viitoare. Nu întâmplător am intitulat cartea Arc peste timp – pentru că e vorba de o legătură care nu trebuie să se piardă”, a conchis Vasile Iucal.

Tatiana Tesliuc