Tamara Stegărescu: Povestea unei apicultoare, dar și colecționare de comori textile

Tamara Stegărescu, o femeie în vârstă de 73 de ani, din satul Răciula, este una dintre puținele persoane care și-a dedicat o parte din viață recuperării și păstrării tradițiilor textile moldovenești.

Cu o colecție impresionantă de aproximativ 200 de prosoape vechi, unele cu o vechime de peste un secol, ea a transformat pasiunea pentru arta populară într-o veritabilă colecție de tradiții. „Prosoapele sunt ca o podoabă, sunt adevărate comori pe care ni le-au lăsat moștenire bunicii noștri”, spune cu mândrie Tamara Stegărescu.

Fiecare prosop din colecția ei are o poveste. Unele sunt moștenite din familie, altele au fost găsite prin satele din împrejurimi, recuperate de la oameni care nu le mai foloseau sau nu le mai găseau importanța, multe din ele au fost dăruite. „Prin acele prosoape vreau să arăt tuturor celor care ne pășesc pragul, măestria bunicilor noștri, modul de a broda. Motivele brodate, coloristica și tehnicile de lucru dezvăluie istoria unei comunități, obiceiurile și credințele acesteia”, spune Tamara Stegărescu, după care adaugă: „Nu pot lăsa aceste comori să se piardă. Fiecare fir cusut spune o poveste, iar datoria mea este să le adun, să le păstrez și să le arăt mai departe”.

În colecția sa se mai regăsesc și peste o sută de șorțuri, pălării, fețe de mesă pe care le așterne la terasă când sunt serviți oaspeții cu mâncăruri tradiționale, zestrea miresei și multe alte țesături adunate cu drag și grijă.

O copilărie printre exemple de tradiții

A crescut într-o familie de gospodari, cu părinți care prețuiau tradițiile și frumosul. Deși a crescut înconjurată de cei patru frați și a copilărit mai mult în spiritul „băiețesc”, spune că de mică, a fost inspirată de femeile din mahala, care aveau diferite îndeletniciri – cusutul, croșetatul, împletitul, etc. „Aceste activități nu erau doar o formă de artă, ci și o economie pentru familie. Acul și ața erau mereu la îndemână, iar în momentele de odihnă, femeile reparau haine, cârpeau ce era necesar și întrețineau gospodăria”, își amintește femeia.

De acolo a preluat și ea aceste deprinderi, care îi sunt de folos și acum în viața de zi cu zi. Ceea ce îi plăcea cel mai mult în acele vremuri era comunicarea dintre oameni – vecini, rude – care găseau mereu timp să stea la discuții, să se împartă, să ofere o mână de ajutor. Astăzi, însă, observă cu tristețe că aceste legături s-au răcit. „Oamenii au devenit mai distanți, mai reci. Fie sunt prea ocupați, fie comunică doar prin internet pentru că sunt departe unii de alții”, spune cu mâhnire.

S-a căsătorit fiind foarte tânără, și-au construit o casă după planul pe care l-a creat tot ea. Iar după ce au terminat casa, visa să transforme o odaie într-un atelier de cusut. Însă această idee a rămas atunci doar un gând neîmplinit.

De la apicultură la agroturism

În familia Stegărescu, elementul care nu lipsește este radioul. Acesta era și este mereu pornit. Chiar șui în ziua când am fost la ea în ospeție – radioul era conectat. Și Tamara Stegărescu își amintește că într-o zi, în timp ce lucra la stupi, a ascultat o emisiune despre dezvoltarea turismului rural. Aceasta a fost începutul unei noi afaceri care i-a schimbat viața ei și a familiei sale.

Familia Stegărescu se ocupă de apicultură încă din 1982, însă în 2002, inspirată de o emisiune care derula la radio, Tamara a decis să transforme această activitate într-o afacere autentică. Așa a luat naștere pensiunea agro-turistică „Casa mierii”, un loc unde tradiția și natura se împletesc armonios. Priveliștea care se vede din ograda proprie e nemaipomenită.

„Aveam deja albinele, o priveliște deosebită, o casă încăpătoare și o familie harnică. De ce să nu facem și noi o afacere?” – își amintește ea. Astfel, visul din tinerețe de a deschide o afacere i s-a împlinit la vârsta de 49 de ani. Afacerea s-a dezvoltat rapid datorită elementelor unice pe care le oferea: produse apicole naturale, un stup de sticlă pentru ca vizitatorii să vadă activitatea albinelor, apiterapia, decor cu motive tradiționale și bucate pregătite ca la bunica. „Vizita oaspeților nu trece fără o masă tradițională. Ne dorim ca oamenii să simtă autenticitatea și ospitalitatea locului nostru”, spune Tamara.

O afacere de familie în continuă dezvoltare

Pentru a dezvolta afacerea, familia Stegărescu a început să participe la seminare și să caute finanțatori. Inițial, ofereau și cazare, iar recent, fiica lor a cumpărat o casă veche în sat, pe care au renovat-o. Astfel, pe timpul verii, pot primi turiști interesați de apiterapie sau pentru a se reține în sat și a visita locrurile pitorești din regiune.

La început, Tamara Stegărescu preluase rolul de ghid pentru turiștii care veneau, ca ulterior și  soțul ei,  fost medic veterinar specializat în apicultură, s-a implicat. „Copiii râd și spun că am făcut „Universitate pe cuptor”, pentru că atunci când veneam de la lucru, îi hrăneam pe toți și citeam cărți de specialitate pentru a mă documenta și informa despre tot ce era legat de apicultură”, își amintește ea cu umor.

Ulterior, fiul său, Constantin, a urmat studii în turism și servicii hoteliere și a preluat rolul de gazdă pentru vizitatori. Astăzi, el este cel care se ocupă de primirea turiștilor și prezentarea stupinei, în timp ce Tamara Stegărescu s-a concentrat pe bucătărie, pregătind bucate tradiționale pentru cei care rămân la masă.

Desigur, drumul spre succes nu a fost ușor. La început, Tamara Stegărescu mergea la piață să vândă miere, însă acest lucru îi provoca un sentiment de rușine: „Când mă duceam la piață, plângeam și când mă întorceam, plângeam din nou. Pe atunci, era o rușine să vinzi în piață, pentru că oamenii credeau că doar cei cu un trai foarte greu ajung să facă asta.”

Cu toate că pe parcursul anilor a întâlnit foarte multe obstacole, ea nu a lăsat mâinile în jos, ba din contra „cu cât era obstacolul mai mare, cu atât mai ambițioasă eram”, vorba dânsei.

Cu timpul, a învățat că orice afacere are la bază calitatea produsului și modul în care este prezentat. „Orice se vinde cu cuvinte. Dacă știi să spui povestea produsului tău, pui accent mare pe calitatea produsului, a serviciilor oferite, clienții vor fi mulțumiți și vor reveni”, afirmă ea.

O punte între trecut și viitor

Tamara Stegărescu este mai mult decât o colecționară de prosoape vechi și o antreprenoare. Ea construiește o punte între trecut și viitor, oferind generațiilor un exemplu despre cât de valoroase sunt tradițiile. Prin munca ei, prosoapele cusute de străbuni, bucatele moldovenești și poveștile apiculturii continuă să trăiască și să fie prețuite.

„Prin ceea ce fac, încerc să arăt lumii că moștenirea noastră culturală merita păstrată. Poate că într-o zi, cineva din generațiile viitoare va continua ceea ce am început eu. Până atunci, voi continua să cos, să povestesc și să inspir”, a mai adăugat ea. Totodată, Tamara Stegărescu vine și cu un sfat pentru cei care vor să dezvolte o afacere: „Să nu se dea bătuți niciodată! Cât de greu nu ar fi, mai bine decât la noi acasă nu e nicăieri. Niciodată nu m-am gândit să plec undeva, m-am descurcat de minune aici”.

Tatiana Tesliuc