Opinii / Lucia Bacalu: „În loc să progresăm, noi regresăm”

Citesc comunicatul privind Indexul Egalității de Gen 2025 în Republica Moldova. Nimic nou. Progrese fragile, stereotipuri persistente. Mai mult decât atât: acest indice a înregistrat un regres.

La momentul de față, nivelul mediu al egalității dintre femei și bărbați, calculat pentru șase arii strategice evaluate, a fost estimat la 60 de puncte, fiind cu un punct mai puțin față de anul 2024. Progrese fragile (cu doar 0,6 puncte mai mult decât în anul precedent) au fost înregistrate doar pe câteva domenii, printre care piața muncii și educație.
Știți care domeniu a înregistrat cel mai mare regres? Stereotipuri și prejudecăți! Aici s-a făcut un pas în urmă cu tocmai 3,8 puncte. Din păcate, o bună parte dintre bărbați continuă să considere că locul femeii este la bucătărie, că el știe mai bine ce trebuie să facă femeia, cum să se comporte, cum să se îmbrace, unde și ce să vorbească etc. Tocmai de asta el, bărbatul, poate să o controleze, să-i dea indicații până ajunge sărmana femeie să se teamă și să-și ceară voie de la bărbat pentru orice pas al ei.

Este, din păcate, încă realitatea zilelor de azi. Poate mai puțin evidentă, poate mai rar întâlnită, dar e realitate. Exemple de un asemenea comportament al bărbatului sunt în fiecare localitate. Sunt multe. Mă voi opri doar la unul. Foarte mediatizat. Vă mai amintiți de celebrul deja Episcop Marchel și declarațiile sale cu referire la femeile fără copii, femeile necăsătorite? Mă întreb și vă întfreb: ce treabă o fi având el cu viața personală a unei sau altei femei? Asta e menirea unui cleric pe pământ? Ați auzit cumva pe cineva dintre confrații lui să ia atitudine, să spună sus și tare că regretă asemenea ieșiri? Eu nu. Poate că au fost unele bâlbâieli că nu e bine. Și cam atât. De fapt, mai mult ca atât: episcopal Marchel, cică, a fost decorat recent cu nu știu ce medalii sau diplome de către Mitropolie.

De ce oare, atunci când vine vorba de un bărbat necăsătorit sau care a uitat că are copii pe undeva, totul e bine și frumos. Nu am auzit nici un Marchel să se indigneze sau să facă declarații răutăcioase la adresa unui asemenea bărbat. Nu sunt adepta feminismului. Sunt adepta respectului față de femeie, a renunțării la catalogări de tot felul (ba că e grasă, ba că e urâtă, ba că e mai mult la lucru decât acasă, ba că nu-i gospodină și așa mai depate). Din păcate, catalogările respective sunt doar la adresa femeii. Este tristă această realitate, căci într-o societate democratică, cu aspirații de integrare în Uniunea Europeană, în loc să progresăm, noi regresăm.

Este adevărat, în ultimii ani, Republica Moldova a făcut progrese semnificative în ceea ce privește promovarea egalității de gen, îmbunătățind cadrul legislativ și implementând o serie de activități, programe și proiecte menite să sprijine acest obiectiv. Dar, se pare, mai este încă foarte mult de lucru. Fie legile cât de bune, dar dacă sunt uitate prin sertare, degeaba sunt făcute. La fel și programele de tot felul, la fel și mesele rotunde, conferințele și forumurile cu mare tam-tam. Se vede că e nevoie de eforturi și mai mari, de noi inițiative. Poate, de jos în sus. Carul s-a mișcat din loc și asta bucură. Dar cam greu se mișcă, ceea ce întristează. Nu e suficient să avem o președintă de țară femeie, nu e suficient să avem primare femei, deputate, ministre. Avem nevoie de o schimbare fundamentală de mentalitate și atitudine.