Opinii / Lucia Bacalu: „Feminizarea profesiilor: e bine sau e rău?”

Credeați că feminizarea profesiilor s-a produs în această epocă modernă, odată cu decizia Guvernului Republicii Moldova din 30 septembrie 2021 de a include versiunile feminine pentru 70% din profesiile Clasificatorului Ocupațiilor?

Ba bine că nu. Am dat recent de un articol semnat de academicianul Nicolae Corlăteanu și publicat în revista „Femeia Moldovei” în anul 1976. Să nu credeți că domnul academician (care mi-a fost profesor) pleda cu vehemență pentru feminizarea profesiilor. Dânsul constata o realitate a acelor vremi, ideologizată bineînțeles. Frazele de atunci stârnesc azi, cel puțin, zâmbete.

„În trecut, „muncind ca roaba roabelor” (cum spunea Nekrasov), femeia era lipsită de cele mai elementare drepturi umane și cetățenești. Astăzi, datorită Puterii Sovietice, femeia a scuturat lanțurile robiei și se bucură absolut de aceleași drepturi ca și bărbatul. Umăr la umăr cu acesta femeia sovietică făurește lumea nouă, luminată de razele comunismului”, scria Nicolae Corlăteanu.

Nu știu ce o fi însemnând pentru autor „lanțurile robiei”, dar multe femei, mai ales în acea perioadă, erau sclavele familiilor lor, ale bărbaților, ale mentalității patriarhale de care nu putem scăpa nici azi. Despre făurirea lumii noi mai bine tac.

Interesante sunt, însă, constatările domniei sale despre „procesul de activizare a formării substantivelor feminine drept corespondente regulate ale masculinelor respective”. Și aici, Nicolae Corlăteanu vine cu exemple firești: muncitor – muncitoare, prășitor – prășitoare, învățător – învățătoare (substantive existente și în trecut atât la masculin, cât și la feminin). Dar, atenționează dânsul, apar „forme paralele și la substantive care mai înainte erau folosite doar la masculin”, cum ar fi: arhitect – arhitectă, avocat – avocată, președinte – președintă, deputat – deputată, programist – programistă etc.

Deci, feminizarea profesiilor este un proces continuu, care este acceptat de unii și detestat de alții. Întrebarea: „Avem sau nu nevoie de feminizarea profesiilor și în ce măsură acest lucru asigură principiul egalității și echității între femei și bărbați?”, continuă să fie actuală. Personal, nu am încă un răspuns sigur la această întrebare. Nu am prea simțit să fiu mai egală sau mai „inegală” cu bărbații doar pentru faptul că, în loc de jurnalist, sunt jurnalistă sau, în loc de specialist, mă numesc specialistă. Deși, din punct de vedere gramatical, optez pentru forma feminină a profesiilor, acolo unde e cazul. Sună mai frumos, bunăoară, când o doamnă se prezintă „directoare de grădiniță” și nu „director de grădiniță”, administratoare și nu administrator, conducătoare și nu conducător.

Care e situația în acest domeniu în alte state? Țările francofone, precum Belgia, Elveția, Luxemburg, Canada și, mai nou (din anul 2018), Franța, au deja forme feminine pentru meserii. Trebuie de spus că, în limba franceză, ca și în română, pronumele, substantivele și adjectivele, de regulă, reflectă genul obiectului la care se referă. E mult mai simplu pentru țările anglofone, căci limba engleză permite neutralitata de gen, adică, mai simplu, înțelege cum vrei (că e la feminin, că e la masculin).

Orice-am zice, dar „toate aceste schimbări în limba contemporană privesc nu numai formarea de cuvinte și îmbinări de cuvinte noi. E vorba de anumite progrese sociale, economice, culturale ce se reflectă și în limba noastră”, așa cum a menționat, cu aproape 50 de ani în urmă, academicianul Nicolae Corlăteanu. Și e bine.