Când trecutul nu trebuie uitat. Autoarea „Cartea Foametei” a venit la Ungheni pentru a împărtăși tinerei generații mărturii tulburătoare din anii foametei

La sfârșit de octombrie, Biblioteca Raională „Dimitrie Cantemir” din Ungheni a fost gazda unui eveniment emoționant: o întâlnire cu scriitoarea Larisa Turea, autoarea cărții „Cartea Foametei.” Această carte – document redă în detaliu suferințele cumplite ale basarabenilor în anii 1946 –1947, prin fotografii, documente și mărturii ale supraviețuitorilor. Oficial, cauza înfometării populației a fost seceta, dar mărturiile supraviețuitorilor și documentele oficiale demonstrează că impunerea excesivă de impozite a lipsit populația de rezerve, care ar fi fost cruciale pentru salvarea a circa 200 mii de suflete moarte de foame.

Publicată pentru prima dată în 1991 și retipărită în 2008, 2021, 2022 și 2024, „Cartea Foametei” include peste 70 de mărturii directe ale supraviețuitorilor foametei din RSSM și 200 de pagini de documente de arhivă, care reconstituie durerea și sacrificiul acelor ani. „Eu sunt născută după anii foametei, dar m-am apropiat de această temă. Am adunat foarte multe mărturii. În carte sunt publicate peste 70 de mărturii, însă din cele adunate sunt încă vreo 200 de mărturii nepublicate. Pe lângă mărturii, am avut nevoie și de documentele din arhivă pentru a întări cele spuse, ca o dovadă oficială”, povestește Larisa Turea.

Potrivit ei, pe timpul foametei a fost o încercare de a lichida identitatea și demnitatea umană. Sunt tragedii care trebuie a fi scrise, citite ca să nu se uite. „Am recurs la o metodă sociologică, am adunat un eșantion de oameni din mai multe localități și de diferite profesii, ca să construiesc un tablou al acestor ani. Cât timp am lucrat la carte, înregistram cele povestite și plângeam împreună cu cei care îmi împărtășeau istoriile, deoarece era foarte emoționant. Am avut foarte multe întâlniri prin localitățile țării pentru a promova și discuta despre carte și după, se apropiau foarte mulți oameni de mine și îmi povesteau istoriile lor din acea perioadă, din cele auzite de la părinți, bunei, străbunei. Este, cred eu, cea mai mare tragedie din istoria noastră modernă”, a mai adăugat ea.

„De fiecare dată când aud vorbindu-se despre acest subiect, mă copleșesc emoțiile, simt o durere de nedescris. La noi, în Dănuțeni, se vorbea despre cele întâmplate în șoaptă. Oamenii rămăseseră cu o frică, ca nu cumva să-i audă cineva. Am auzit o istorie despre acea perioadă chiar de la fratele meu, care a povestit cu multă durere ce a pătimit… Ceea ce îmi doresc e ca generația de azi să știe despre ororile acelei perioade”, a remarcat Vera Mițelea, o ungheneancă prezentă la eveniment.

La eveniment a fost prezentă și Vera Osoianu, director adjunct Biblioteca Națională a Republicii Moldova care a menționat că „Cartea foametei” este o carte a memoriei, ca să nu uităm prin ce a trecut neamul nostru. Este și o carte – avertisment, că lucrurile s-ar putea repeta dacă nu avem grijă, și este o carte reproș, poate pentru că nu facem tot ca să ne punem țara și copiii la adăpost..

De menționat că, activitatea este organizată în cadrul Campaniei de promovare a patrimoniului scris 25 scriitori/ 25 întâlniri, Programul Național LecturaCentral, ediția a VII-a, fiind organizat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova, în colaborare cu Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir” din Ungheni și Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM.