„Idei în Ecuație” cu Alina Zibrițchi: „Dacă cineva vrea să-mi urmeze exemplul, va trebui să știe cum să facă balanța corectă între viața socială, muncă și liceu”

Alina Zibrițchi este o tânără entuziastă și talentată, care deja a reușit să capete experiență în lumea jurnalismului. Ea a fost acceptată la facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Vest din Timișoara, specialitatea Jurnalism.

Încă din timpul liceului, Alina nu s-a oprit la simpla teorie din manualele școlare, ea a fost corespondentă la un ziar local și la un portal național pentru tineri, iar pasiunea sa pentru jurnalism a fost alimentată de implicarea activă în diferite proiecte de voluntariat. De asemenea, ea a pus bazele unor episoade captivante de podcast care au adus în discuție subiecte relevante și interesante pentru tinerii și tinerele din țară.

– Cum ai ajuns sa dezvolți interesul pentru jurnalism?

Pot să recunosc că, pentru mine pandemia a fost momentul decisiv în care eu am spus că este un noroc faptul că eu nu mă duc la Colegiul de Medicină, așa cum își doarea mama mea, ci o să rămân să fac liceul. Pasiunea mea pentru jurnalism a început încă din calasa a IX-a. Se întâmpla că, în timpul activităților de voluntariat, eu eram omul care se ocupa de texte, discuta cu participanții, cu publicul. Așa am înțeles că ceea ce mi-aș dori să fac pe viitor este legat de comunicare și am zis că jurnalismul este domeniul cel mai potrivit.

– Ce te-a motivat sa aplici la Timișoara?

Îmi place foarte mult programul de studii oferit de Universitatea de Vest din Timișoara, dar înainte de toate, aș vrea să vă povestesc cum am aflat de această universitate. Doi dintre jurnaliștii pe care-i admir foarte mult și-au făcut studiile la Univeristatea de Vest din Timișoara. Acest fapt, m-a motivat și pe mine să mă informez, și să-mi doresc să-mi fac studiile anume acolo. Inițial, Universitatea de Vest era un scop imposibil de atins, până nu am deschis site-ul lor și, am văzut că de fapt, acolo se acceptă tineri din Republica Moldova. Acum că am și fost acceptată, pot spune că sunt fericită că mi-am atins scopul.

– Ai menționat despre faptul că ai fost implicată în diferite activități de voluntariat. Poți să ne povestești despre experiența ta în calitate de voluntară?

Activitatea mea în lumea voluntariatului a început în 2020. Pentru ca să mă integrez mai bine în comunitatea din Măcărești, am zis că ar fi bine ca să mă implic în activitățile de voluntariat. Am început prin a fi membră în cadrul Consiliului Local al Tinerilor din Măcărești, unde am activat câteva luni. Ulterior, am făcut voluntariat în cadrul echipei „Hai Ungheni” din Ungheni, fiind implicată în activități aproximativ un an. Tot în această perioadă, cu un grup de prieteni, în cadrul unui proiect, am fondat Centrul Comunitar Măcărești care funcționează și astăzi.

– Ce schimbări ai adus în comunitate ca și voluntară?

Mie îmi place foarte mult să vorbesc despre Centrul Comunitar Măcărești. În cadrul

acestui centru, am avut evenimente sportive, cursa de biciclete, am readus în Măcărești serile tematice de film în aer liber, am câștigat câteva proiecte, am cumpărat seturi de jocuri de societate și am adunat tinerii ca să ne dezvoltăm din punct de vedere intelectual prin intermediul jocurilor, am susținut un șir de instruiri pentru elevii de gimnaziu, de liceu și chiar pentru cei din clasele primare.

– Cum crezi, în ce mod aceste experiențe din domeniul voluntariatului ți-au influențat dezvoltarea ta personală?

De la voluntariat a pornit totul. În primul rând, am învățat să vorbesc în fața unui public fără să mă tem, fără să tremur sau să am emoții. În al doilea rând, la voluntariat am învățat cum să abordez fiecare om separat, ca el să fie deschis și să colaboreze cu mine. Pot spune că, am căpătat foarte multă încredere în sine și am învățat că lucrurile nu întotdeauna sunt ușoare. Dacă întradevăr îți dorești să ai succes în calitate de tânăr voluntar, atunci trebuie să fii pregătit că, la un moment dat, o să ți se închidă anumite uși, dar e necesar să știi cum ar trebui să bați la acea ușă, pentru ca să se deschidă.

– Ai fost și reporteră la un ziar local, dar și corespondentă locală la un portal național de știri pentru tineri…

Eu consideram că trebuie să ai studii în domenil jurnalismului ca să poți lucra la un ziar. În acest sens, atunci când am primit oferta de angajare, am fost foarte șocată. Dar m-am gândit că aceasta a fost șansa mea de afirmare, deși nu aveam mari speranțe că o să trec de perioada de probă, am reușit să lucrez 10 luni, după care am demisionat din motive de sănătate. La portalul național de știri pentru tineri a fost cu totul diferit. La ei, mai întâi de toate, am făcut voluntariat aproape nouă luni, după care oficial am devenit corespondentă din liceu, care era tot o muncă voluntară și a durat mai mult de jumătate de an. Abia în luna mai, 2022 am primit oferat de angajare și, în prezent, sunt angajată oficial la ei.

– Care a fost cel mai memorabil moment din experiența ta de jurnalist?

O să mă axez mai mult pe experiența în calitate d ecorespondentă la portalul național de știri pentur tineri. Am fost delegată să merg într-o expediție muzicală Lala Play împreună cu muzicienii din cadrul Moldova National Young Orchestra. Cu ei am colindat, timp de o săptămână, localitățile rurale din Republica Moldova, am descoperit pensiuni cu potențial turistic, unde muzicienii au adus muzica clasică, iar eu am mediatizat tot evenimentul. Astfel, datorită acestei experiențe, în februarie 2023, am devenit și social manager și comunicatoare la Modova National Young Orchestra, pe lângă job-ul de corespondentă.

– Cum crezi că te vor ajuta aceste experiențe și abilitățile tale în jurnalismul universitar și viitoarea ta carieră?

Mie, de foarte multe ori, mi s-a spus că aș putea să merg la facultatea de jurnalism cu frecvență redusă pentru că deja am căpătat oarecum experiență. Însă, nu sunt de acord cu cele afirmate. Bine, recunosc că, ceea ce am făcut și fac este să acumulez experiență. Toate acestea m-au dezvoltat, m-au făcut să înțeleg că într-adevăr vreau să fac jurnalism. Nu merg la facultatea de jurnalism doar pentru că e în vogă, ci merg pentru că asta este ceea ce îmi place mie și, mai ales că rezonez cu acest domeniu.

– Ai putea să ne spui care au fost provocările cu care te-ai confruntat în acest domeniu și cum le-ai depășit?

O să vorbesc despre perioada în care am făcut reporterie, deoarece majoritatea problemelor le-am avut în acea perioadă. Nu tuturor le-a plăcut textele scrise de mine, mai ales că am abordat subiecte cum ar fi prețul la gaz și electricitate, educația online. Probabil, au fost niște subiecte care nu au convenit unor oameni și mi-am primit porția de dispreț din partea unora. Am avut și probleme la liceu, chiar unii profesori m-au tratat foarte urât. Am realizat un vox, în care am întrebat elevii ce părere au despre orele online, am întrebat și părinții, iar părerea unui elev nu a fost pe placul unor profesori. În rezultat, am avut câteva luni de scandal, în care eu eram copilul care venea acasă plângând și spuneam că nu mai vreau să continuu și că o să demisionez dacă stau lucrurile așa.

– Așadar, spune-ne, cum ai decis să înregistrezi și podcast? Ce subiecte sau teme te–au atras să explorezi în aceste episoade?

Dorința de a face podcast o aveam încă de când eram voluntară la Măcărești. Inițial, podcast-ul pe care l-am înregistrat, trebuia să aibă loc la Măcărești. Însă, din lipsă de resurse, echipament și spațiu necesar nu am încercat să dau glas dorinței mele, nici nu am apelat nicăieri pentru ajutor. Astfel, am amânat pentru o perioadă mai bună, care a fost iarna lui 2023. „Recreație” este denumirea podcastului realizat și include istorii ale elevilor din cadrul școlii. Scopul meu a fost ca să scot la iveală atât experiențele pozitive despre care se vorbește foarte mult în presă, cât și experiențele mai puțin pozitive ale tinerilor. Primul meu episod a fost despre olimpiadele școlare și munca depusă de către elev, până a ajunge la rezultate remarcabile. Am vrut să abordez acest subiect din altă perspectivă, nu doar despre rezultatul final. Am mai vorbit despre temele de acasă, curricula școlară, disciplinele obligatorii sau opționale, orarul lecțiilor, etc.

– Nu pot să nu te întreb, cum ai reușit să îți împarți timpul între școală și realizarea tuturor activităților în care ai fost implicată?

Nu pot afirma faptul că mi-a fost ușor să gestionez timpul pentru că, dacă se să fim sinceri, am avut de pregătit teme, am avut de îndeplinit treburi casnice, pentru că trăiesc la țară și am avut și serviciu. Respectiv, eu nu am avut viață socială. În cei trei ani de liceu, am fost la o singură serată, nu am ieșit niciodată cu colegii la o cafea. A fost greu, deoarece nu am avut viață socială și acum regret foarte mult, timpul meu era supraîncărcat.

Foarte greu m-am descurcat în perioada respectivă, dar, pe de altă parte, eu am crescut profesional și, chiar dacă nu mi-am creat amintiri cu colegii mei de liceu, știu sigur că ei își vor aminti de mine ca fiind fata care muncea foarte mult. În ziua în care am absolvit liceul, chiar am plâns. Am înțeles că, nu am adunat amintiri cu colegii mei de clasă, și m-am simțit, la un moment dat, de parcă nici nu aș fi existat. Și asta a durut.

Dacă cineva vrea să-mi urmeze exemplul, va trebui să știți cum să faceți balanța corectă între viața socială, muncă și liceu.