”Idei în Ecuație” cu Bianca Cigoreanu, adolescenta care nu pierde, niciodată, timpul în zădar

În lumea vibrantă a adolescenței, se regăsește și un spirit tânăr cu pasiuni fără margini. Printre cărți și caiete, Bianca Cigoreanu, elevă în clasa a XI-a la Liceul Gheorghe Asachi din Ungheni, își croiește și drum spre tot ce e frumos: arta.

Creativitatea ei nu are limite: îi place să scrie poezii și unoeri să le pună pe note muzicale, să cânte la pian, cântă și într-o trupă nou formată din Ungheni, îi place să asculte muzică clasică, să citească cărți bune. Ba mai mult, puținul timp pe care îl are, încearcă să și-l ocupe cu activități care îi aduce plăcere. Nu pierde niciodată timpul în zădar.

Ea nu este doar o elevă sau o artistă, ci un amestec fascinant de curiozitate și expresie. Prin simpla ei prezență, inspiră pe cei din jur să abordeze viața cu entuziasm și creativitate.

Haideți să o cunoaștem pe Bianca Cigoreanu și să vedem cum toate aceste acțiuni pe care le întreprinde și toate aceste activități în care este implicată, au ajutat-o. Și o mai ajută….

– Te-ai implicat și încă te mai implici în activități extrașcolare. Cum crezi că acestea te-au ajutat în dezvoltarea ta personală?

Consider că au avut un impact foarte mare asupra modului în care eu îmi organizez timpul, fiindcă sunt implicată în foarte multe activități și sunt momente când pot să se suprapună. Și, totodată, consider că au contribuit și la faptul ca numele meu să se răspândească cumva prin oraș și să fiu cunoscută, mi-au dezvoltat diferite abilități, cum ar fi faptul de a vorbi în fața unui public, de a mă descurca în diverse situații, de a nu-mi fi frică și de a acționa.

– Pe lângă activitățile în care te implici, ești și o fire creativă: cânți la pian, scrii poezii. Ce te-a inspirat să începi să scrii poezii?

Deci cumva, nu am fost inspirată să scriu poezii. Faptul cu creația a început încă de la grădiniță, când am avut o mică activitate în care am avut nevoie de niște ghicitori și am compus o ghicitoare despre o veveriță și mamei i-a plăcut. Și de acolo a început tot, eventual, când am ajuns și la școală am continuat să compun la necesitate.

– Te ajută această pasiune să-ți gestionezi cumva emoțiile sau gândurile pe care le ai?

Îmi place foarte mult să mă axez pe un subiect și să găsesc toate părțile care mă fascinează în jurul acestui subiect, respectiv să le transpun pe foaie. Mă axez pe cele mai mici detalii și să le pun în evidență sub forma unei poezii.

– Nu te-ai gândit să-ți aduni versurile într-un volum de poezii?

M-am gândit la asta, dar vreau să fac o colecție mai mare de poezii și după aia să editez și o carte.

– Câte poezii ai reușit să scrii?

Sunt mai multe creații compuse de-a lungul anilor, dar poate nu atât de însemnate. Cred că sub 30 de poezii…

– Ești solistă într-o trupă. Cum ai ajuns să lucrezi cu ei?

Da, este vorba de trupa „Respect”, eu nu sunt în trupă încă de la formarea ei. Trupa trupa s-a format la începutul anului trecut. Eu am intrat în trupă în momentul în care am ajuns la liceu și unul dintre membrii trupei era cu mine în clasă. Acesta a aflat că eu cânt la pian și mo-a propus să conclucrez cu ei. Inițial, am intrat ca pianistă, dar după, am ajuns să fiu și vocalistă. Participăm la diverse evenimente unde suntem invitați. Este o experiență foarte utilă și plăcută sufletului.

– Ce gen de muzică cântați?

Ne axăm pe mai multe tipuri, dar ne dorim ca pe viitor să ne axăm pe un singur gen de muzică. Acum, în mare parte, cântăm pop și rock.

– De unde se trage acest talent de a cânta, pentru că așa cum cântatul la pian necesită pregătire și cunoaștere, așa e și cu vocea…

Cumva de la mamă am moștenit acest talent. La grădiniță, educatoarea mea a observat faptul că  mai cântam în timp ce mă jucam cu copiii și a chemat profesorul de muzică și i-a zis că eu cânt. De atunci, la fiecare matineru eu eram cea care cântam. Și, de asemenea, și la școală, așa se întâmpla. Deci nu am avut nicio pregătire în acest domeniu. Este pur și simplu ceea ce vine de la sine, e darul lui Dumnezeu.

– Care a fost cea mai memorabilă experiență pe care ai avut o până acum în timpul unui recital, fie vorba de poezie, fie vorba în calitate de solistă în trupă.

Am foarte multe momente memorabile, nu pot să mă axez pe unul singur. Dacă e să vorbim despre poezie, probabil a fost momentul în care am scris și am recitat o poezie despre viața femeilor și una dintre doamne a început să plângă. Aceste momente sunt memorabile pentru mine, pentru că eu atunci când le scriu, depun foarte mult suflet și mă gândesc cum ar reacționa lumea atunci când le va asculta.

Cât despre muzică, cele mai memorabile momente sunt atunci când cântăm cu trupa și avem un public în față care ține ritmul cu noi și suntem pe aceeași frecvență. Cumva, îmi place când văd că oamenilor le place muzica noastră, că sunt fericiți și că dansează cu noi.

– Ai încercat să pui, vreodată, versurile tale pe note muzicale?

Da. Am scris o poezie despre limba română, am găsit o melodie potrivită dar nu am dus acest gând până la capăt, dar rămâne o varinată ca să-mi trasform poeziile în melodii.

– Care a fost cel mai mare obstacol pe care l-ai întâlnit în ceea privește creațiile tale artistice și cum l-ai depășit?

Cel mai mare obstacol a fost faptul că nu am reușit să transcriu ceea ce simt, adică sunt momente în care simți ceva dar nu reușești să găsești cuvintele potrivite. Modul în care am reușit să depășesc acest obstacol a fost să scriu tot ce îmi venea în minte. Scriu mult și las poezia deoparte pentru câteva zile, după care revin la ea.

– Cum reușești să îți gestionezi timpul?

Am menționat mai devreme că activitățile extrașcolare se pot suprapune, dar nu adesea se întâmplă. Însă atunci când se întâmplă mă strădui să le fac într-o ordine anume ca să le reușesc pe toate. De obicei ziua mea arată în felul următor: mă duc la volei, apoi la repetiții cu trupa, vin acasă, mănânc, îmi fac temele.

– Ești mereu activă, nu ai timp să lenevești…

Mie nu îmi place să stau degeaba, mie îmi place să fiu permanent într-un anumit proces. Așa că, atunci când nu am antrenament la volei, sau repetiții cu trupa, îmi caut alte ocupații: fie scriu în jurnal, fiu îmi fac ordine printre lucruri, sau scriu poezii, sau compun, sau chiar să repar ceva prin casă, dar să nu stau. Dar dacă e stau, atunci îmi place să dorm. Atât!

– Ce secrete artistice mai ascunde Bianca, sau lumea deja le cunoaște pe toate?

Îmi place literatura și muzica clasică. Acasă, pe un perete, chiar am portretele compozitorilor mei preferați. Este vorba de mendelson, Alecsander Screabin, Antonio Vivaldi, Mozart, Beethoven, Frederic Chopain și Serghei Rahmaninov.