Din Donețk, s-a refugiat la Ungheni. De cinci luni este angajată la biblioteca publică raională. „Chiar suntem mulțumiți de faptul că, Marina face parte din echipa noastră”

Marina Pecer, o refugiată din regiunea Donețk, stabilită de mai bine de un an de zile cu traiul în Ungheni, de cinci luni este angajată la Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”. Este responsabilă de activitățile organizate în cadrul bibliotecii, în special, cu refugiații.

Prima interacțiune cu biblioteca, Marina a avut-o grație activităților ce se realizau pentru refugiați. „Țin minte că era prin februarie… Am avut o depresie îngrozitoare”, își amintește femeia. Atunci când a decis, împreună cu familia să se refugieze în Moldova, părinții i-au rămas în Donețk, sub focuri de armă și nu putea să ia legătura cu ei, iar acest lucru o deprima nespus de mult. „În acele momente foarte dificile pentru mine, întâlnirile de grup de la bibliotecă, în special cele cu psihologul, erau ca o gură de aer proaspăt”, își mai amintește ea.

În timpul discuțiilor, a menționat că ar vrea să se angajeze oriunde, pentru a-și ține mintea ocupată cu alte lucruri. În acele momente nu conta pentru ea atât salariul, pe cât nevoia de comunicare. Astfel, atunci a venit și propunerea din partea administrației bibliotecii de a se angaja aici și iată că, începând cu 1 martie, ea este angajată la bibliotecă ca șefă serviciu, responsabilă de activitățile cu refugiații.

Acum, lucrul la bibliotecă o ajută să depășească stările și emoțiile care o copleșesc. Aici, petrece o jumătate de zi, cinci zile pe săptămână, este implicată în diverse activități cu copiii refugiați, dar și din comunitate – vorbitori de rusă, dar și deservește utilizatorii. „Mă ajută foarte mult faptul că lucrez. Prima jumătate de zi sunt ocupată la bibliotecă, iar a doua jumătate de zi planific activitățile pentru a doua zi”, spune ea.

De regulă, cei cu care lucrează sunt copiii, iar ei, prin energia lor pozitivă, o ajută să-și încarce „bateriile”. „Da, acasă la fel te așteaptă aceleași probleme, dar le fac față mult mai bine, nu mă mai gândesc atât de mult la lucruri negative. Pot spune că, încet – încet lucrurile se rezolvă spre bine. Desigur, și aici sunt diferite provocări, însă încerc să le depășesc cu ajutorul colegilor, care îmi oferă suportul și ajutorul în unele situații”, mai spune femeia.

Odată cu angajarea la serviciu, credea în ideea de a rămâne să locuiască în Ungheni. Serviciul îi aducea un sentiment de mulțumire, iar copilul cel mai mic l-a înscris în clasa I. Însă, are momente în care vrea să lase totul și să se întoarcă acasă, în Ucraina: „Moral, ne vine greu să locuim aici, pentru că ne ciocnim de oameni care deschis ne spun că e timpul să plecăm de aici. Dar, am întâlnit și oameni binevoitori și înțelegători. Până la urmă, oamenii sunt diferiți și reacționează în mod diferit. Deși, mă aflu aici de mai bine de un an aici totuși, îmi doresc foarte mult să mă întorc acasă”.

Marina Pecer s-a înscris și la cursuri de limba română pentru a se înțelege mai bine cu oamenii din comunitatea în care locuiește. „Am încercat să mă angajez chiar de la început, dar de fiecare dată primeam același răspuns: trebuie să cunosc limba română. Acest lucru m-a și determinat să încep s-o studiez. Am trecut două nivele de studiere a limbii române, însă tot mai am de lucru. Înțeleg unele cuvinte și asta mă ajută să potrivesc contextul, însă mai am mult de muncă la acest capitol”, recunoaște Marina Pecer.

Angajații de la bibliotecă au doar cuvinte de laudă la adresa ei. „Faptul că o avem pe Marina angajată la bibliotecă, ne-a ușurat foarte mult munca. Chiar suntem mulțumiți de faptul că, Marina Pecer face parte din echipa noastră. Apreciez faptul că ea studiază limba română și chiar înregistrează progrese”, a subliniat colega ei, Aliona Manciu, șefă serviciu la bibliotecă.

NOTĂ: Expresul a făcut o solicitare pe platforma „Vreauinfo” către Agenția Națională Asistența Socială pentru a afla care este numărul total de refugiați în raionul Ungheni. Astfel, conform informației, în raionul Ungheni sunt, în total, 203 de refugiați, dintre care: 42 bărbați, 91 femei și 70 copii. Dintre aceștia, 52 de refugiați sunt plasați în centrul de Plasament Temporar din orașul Ungheni, iar 151 stau în gazdă.

Cei mai mulți refugiați sunt în orașul Ungheni – 98 la număr, urmat de satul Sculeni cu 17 refugiați, Pîrlița – 7 refugiați și Agronomovca – 6 refugiați. La Morenii Noi și Florițoaia Veche sunt câte 4 refugiați, iar la Cetireni, Valea Mare și orașul Cornești – câte 3 refugiați. În Alexeevca, Bușila, Cornova, Costuleni și Măcărești sunt stabiliți cu traiul câte un refugiat.

Totodată, în raionul Ungheni sunt înregistrate și 41 de familii gazde.

______________________________________________________________________________________________

Acest material este realizat în cadrul campaniei de promovare organizată de către A.O. „Juriștii pentru Drepturile Omului” și este parte a proiectului „Presa în sprijinul democrației, incluziunii și responsabilității în Moldova” (MEDIA-M), finanțat de USAID, Ambasada Britanică și implementat de Internews în Moldova și Freedom House, care are ca scop promovarea dezvoltării mass media independente și profesioniste, și crearea unui sector media mai rezistent la presiunile politice și economice. Conținutul acestui material nu reflectă în mod necesar viziunea Ambasadei Britanice, USAID sau a Guvernului Statelor Unite.