Opinii / Lucia Bacalu: Eu cu cine votez?

Este decis: pe 5 noiembrie vom avea alegeri locale generale.

Și din nou vom fi chemați la urnele de vot să ne alegem primarii și consilierii. Și din nou reprezentanții partidelor și blocurilor electorale vor merge din casă în casă cu „uratul”, încercând să ne convigă că mai buni ca ei nu au fost și nu sunt pe această lume. Și din nou ne vom întreba, ca cetățeanul turmentat din celebra piesă a lui I. L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”: „Eu cu cine votez?”.

Mai sunt doar patru luni până la alegeri. Normal, ar fi trebuit deja să cunoaștem numele candidaților la fotoliile de primar, la cele de consilieri, ca să putem și noi, cei mulți, să îi analizăm, să culegem informații dacă e necesar, să ne mai sfătuim, să ne mai gândim. Am accesat câteva pagini de facebook ale unor formațiuni politice de pe la noi. Poți găsi orice, cu excepția informațiilor necesare și utile pentru potențialul alegător din satele și orașele noastre. Am încercat să citesc printre rânduri, să găsesc pos-tări despre persoane concrete – dacă vrei să ai primari buni, trebuie să-i promovezi din timp, ca oamenii să-i cunoască și să-i voteze. Nimic. Doar distribuiri ale unor știri naționale, de parcă toată lumea așteaptă să le distribuie partidul X sau Y, căci nu e în stare să le urmărească singuri la posturile de televiziune, să le citească în ziare sau pe site-uri. Și fotografii ce îți sugerează un singur lucru: „Laudă-mă, gură, că-ți voi da friptură”. De aceea, vrei-nu vrei, trebuie să lucrăm cu ceea ce avem. Adică, în mare parte, cu bârfe și zvonuri. Iar acestea nu-s deloc îmbucurătoare.

Spre exemplu, aud că un fost mare socialist, care a fost și mare PLDM-ist, iar până atunci a mai trecut și pe la AMN – formațiuni moarte azi, date uitării – devine, tam-nisam, mare activist al unui partiduț creat de un fost premier, premier glumeț nevoie mare.

Vă mai amintiți de nunta feciorului său în plină pandemie? Sau un alt lider de partid de pe la noi. Cu vreo patru ani în urmă, în câteva luni, a tot schimbat partide, funcții, a promis una – a făcut alta. Acum, cică, a prins la minte. Nu știu cât e de adevărat, dar știu valoarea unui proverb românesc extraordinar: „Pielea rea și răpănoasă – ori o bate, ori o lasă”. Tot acolo e. Și s-a lipit (pentru mult timp oare?) de o formațiune care se dorește de dreapta, progresistă, cu oameni inteligenți și integri.

Nu știu de ce, dar îmi vine să râd în timp ce înșir aceste calificative. În Republica Moldova, partide progresiste, cu oameni integri? Apropo, organizația locală PAS și-a găsit deja câțiva candidați la fotoliul de primar, despre care a anunțat oficial. Nu știu ce să fac: să plâng sau să râd? Unul dintre ei, membru fidel al partidului lui Plahotniuc de odinioară, va fi candidatul PAS! Probabil, nu va fi unicul. Și când mi-l amintesc cât de activ era la contraprotestul din 28 iulie 2018, atunci când Mișcarea de Rezistență Națională ACUM organizase un amplu protest, cu mii de oameni, la Ungheni. Este adevărat, nu a suflat în vuvuzele. „Chiar toți să sufle? O fac cei cu voce mai bună”, declara atunci. Despre protestatari, printre care se număra și liderul actual al PAS, Igor Grosu, spunea: „Ei sunt cei care au participat la tot dezastrul acesta.

Acum s-au ferit într-o parte și zic că o să facă mai bine decât cei care fac acum”. Dar cât de semeață îi este semnătura pe „Declarația pentru apărarea Republicii Moldova” din iunie 2019, semnată de primari din raion, în care aceștia condamnau „cu fermitate toate actele de trădare de țară” inclusiv ale Maiei Sandu, care, cică, își dorea uzurparea puterii de stat. La doar patru ani de la acele evenimente, le va spune oamenilor cât de bună și demnă este Maia Sandu și cât de mult luptă să pună capăt dezastrului PAS.

Cum să nu te turmenteze asemenea mișcări ale partidelor noastre? Și cum să nu-ți pui aceeași întrebare, care e la fel de actuală ca acum 139 de ani: „Eu cu cine votez?”.