Șarpele de casă – cât de periculos sau benefic este

Cum arată șarpele de casă

O trăsătură distinctivă, caracteristică șarpelui de casă este prezența a două pete simetrice, pe partea posterioară a capului, la granița cu gâtul. Acestea au formă semicirculară și sunt de culoare galbenă, albicioasă sau alb-cenușie. Cel mai des șarpele de casă are o lungime de 0,6-1 m. Uneori poate ajunge la 1,3-1,5 m și foarte rar la 2 m. Masculii sunt de regulă mai mici și firavi, iar femelele mai viguroase.

Culoarea corpului variază, spatele este de regulă în nuanțe de gri măsliniu, gri închis, uneori aproape negru. Pot fi prezente pete întunecate pe un fundal gri. Abdomenul este deschis și are o dungă lungă întunecată, care se extinde până la gâtul șarpelui. Șarpele de casă nu este veninos și nici constrictor (care ucide prada strângând-o și înădușind-o), ci imobilizează prada cu dinții, după care o înghite vie.

Are un stil de viață diurn, poate fi observat stând la soare în zone cu vegetație bogată. Principalul mijloc de apărare este fuga, refugiindu-se în crăpături, găuri sau între rădăcinile arborilor. Fiind un bun înotător, dacă se află lângă mal, se târăște spre apă. Acesta înoată șerpuind, cu capul deasupra apei.

Dacă este atacat și nu are unde să se ascundă, se încolăcește, șuieră puternic, își lățește capul și lovește adversarul cu botul, fără a mușca însă, cu scopul de a intimida. La fel poate să împroaște secrețiile glandelor anale, urât mirositoare, sau se preface mort până când simte că pericolul a trecut.

Se acuplează la sfârșitul lui aprilie – începutul lui mai, formând așa-numitele „gheme” (masculii se încolăcesc în jurul femelelor). În iulie-august depun 11-25 de ouă albe, lungi-ovoidale, lipite ciorchine,  îngropându-le în sol afânat, paie putrede, mușchi sau frunziș. Puii ies după zece săptămâni, având lungimea de 16-19 cm. Intră în hibernare în luna octombrie.

Locul de trai preferat de șarpele de casă

Cel mai des, șarpele de casă populează malurile lacurilor, iazurilor, bălților și râurilor liniștite. Uneori se depărteaza de malul apei, fiind întâlnit și în păduri, în pajiști inundabile, în zone pietroase și uscate. Și pentru că nu întâmplător sunt numiți șerpi de casă, aceștia obișnuiesc adesea să se stabilească lângă locuințele umane.

Ei își fac culcuș la rădăcinile și în scorburile copacilor, în scârte de fân, în vizuini, în grădini și livezi. Se pot stabili în subsoluri, pivnițe, hambare, grămezi de lemne sau în mormane de pietre și gunoaie. Însă pe lângă animalele domestice mari (cai, vaci), care ar putea să-i strivească, șerpii aproape că nu se instalează.

Beneficiile aflării unui șarpe de casă în curte

Șarpele de casă de fapt este un animal destul de util. Se hrănește cu șoareci, șobolani, pentru aceasta este destul de respectat de grădinari.

Dacă casa și grădina este situată într-o zonă în care sunt mulți șerpi, inclusiv veninoși (de exemplu vipera), prezența șarpelui de casă pe teren va împedica apariția altor șerpi mai periculoși, deoarece aceștia își marchează foarte eficient teritoriul.

Cum evităm vecinătatea cu șerpii de casă

Chiar dacă șarpele de casă aduce un șir de beneficii grădinii, nu toată lumea poate accepta această vecinătate. De aceea descriem în continuare cum putem evita apariția șarpelui în grădină.

Privați șarpele de adăpost

Șerpii se pot ascunde în iarba înaltă, butoaie vechi, grămezi de frunze și crengi. Le plac locurile umede și umbrite. De aceea este necesară tăierea regulată a ierbii (în plus, șerpii se tem de zgomotul echipamentelor de tuns iarba) și menținerea curățeniei.

Capcane pentru șerpi

În zilele noastre există o diversitate de dispozitive și capcane împotriva șerpilor. Acestea pot emana vibrații sau mirosuri neplăcute care sperie reptilele. Însă deseori rezultatul este mai puțin vizibil.

Mai pot fi utilizate granule speciale, cu ulei de camfor, care pot alunga șerpii, acestea au un miros și conținut foarte neplăcut pentru reptile.

De asemenea, mirosul unor plante nu este tolerat de șerpi, printre acestea se numără usturoiul și menta.

Vânătorii șarpelui de casă

Cunoaștem deja că rozătoarele sunt delicatese pentru șerpi. Astfel, dacă scăpăm de șoareci și șobolani, sunt foarte multe șanse ca șarpele de casă să plece în alt loc în căutarea hranei.

Un bun vânător de șerpi este ariciul.

Dintre animalele domestice de un mare ajutor pot fi câinii, pisicile și găinile, care se pot descurca cu ușurință cu șerpii.