Maria Calchei, psihopedagogă și specialistă în terapia prin jocul cu nisip: „Totul pornește din familie. Fii tu așa cum vrei să fie copilul tău și nimic mai mult!”

„Orice act vătămător ce se aplică unui membru al familiei este o formă de violență fizică sau psihologică”, este primul enunț pe care l-am reținut chiar de la începutul discuției cu psihologa Maria Calchei, pe care am invitat-o la un dialog despre impactul violenței asupra copiilor și metodele de reabilitare. Ea este unicul specialist din țară care aplică terapia prin jocul cu nisip la reabilitarea copiilor trecuți prin diferite forme de abuz. Activează la Ungheni, unde de patru ani a deschis o ludotecă pentru copii și familie.

NOTĂ: Ludotecă este un spațiu bine amenajat, prietenos copilului, dotat cu tot inventarul necesar pentru joc şi unde copilul poate face diferite activități, el fiind cel care alege timpul și partenerii de joc, care pot fi copii sau adulți. Ludoteca este un serviciu care permite copilului să socializeze, să se joace și să se exprime liber, prin intermediul căruia se promovează o calitate mai bună a vieţii copilului și familiei.

Care sunt formele de violență asupra copiilor

 Maria Calchei spune că, de multe ori, adulții nici nu-și dau seama că aplică o formă de abuz asupra copilului. „Să luăm, de exemplu, disciplinarea. Părinții s-au obișnuit să disciplineze copilul fie prin aplicarea unor acţiuni fizice prin lovituri, fie prin expresii verbale – insulte, ameninţări, strigăte, ori prin comparare cu frații, alți copii. Ce se întâmplă cu copilul? El capată o imagine de sine nesănătoasă, scăzută, și se percepe ca fiind inutil. De aici apare neîncrederea atunci când se află la grădiniță sau școală. Copilul se teme de nereușită, de judecare, de evaluare, de neacceptare de către alți copii. Copiii care cresc cu o imagine de sine nesănătoasă vor fi expuși mai ușor diferitelor boli, devin anxioși, apatici, sau din contra – prea energici, agresivi, nervoși”, explică psihologa.

O formă de violență asupra copilului este și situația în care părinții se ceartă în prezența copiilor. „Majoritatea părinților ar spune că nu observă că copilul ar fi afectat, deoarece cearta nu-l vizează pe copil, ci doar pe ei, maturii. Greșit! Copilul suferă și este înspăimântat”, mai spune Maria Calchei.

În acest sens, recomandarea pentru părinți este: „Ar fi bine ca părinții să gestioneze conflictele din familie atunci când copilul nu este acasă sau să o facă de o manieră inteligentă în prezența copiilor, ajungând ambii la un numitor comun, fără să se recurgă la insulte, țipete sau bătăi”.

Experienţa de abuz sau neglijare este o traumă care afectează starea pe moment a copilului, dar lasă amprenta şi pe dezvoltarea ulterioară a acestuia, în viitor. „Deseori, părinții spun că au observat frecvent la copii că se enervează mai repede, greu adorm, refuză să mânânce, sau să îndeplinească anumite însărcinări, fug de acasă. Când un copil la grădiniță este timid, izolat sau prea ager, aruncă obiecte, nu se împacă cu semenii, la școală nu este atent la lecții, deoarece îl macină anumite lucruri, este apatic, părinții ar trebui să-și pună întrebări și să meargă neapărat la un specialist”, a mai subliniat psihologa. Ea spune că reabilitarea unui copil supus violenței poate dura atâta timp, cât violența persistă în acea familie. În astfel de cazuri, este necesar să se lucreze cu întreaga familie.

 Este sau nu bătaia o metodă de educație

„Această metodă nu funcționează absolut deloc în educația copilului”, accentuiază Maria Calchei, după care explică: „Din contra, când este lovit, copilul se simte umilit, intimidat și supărat că cei mai apropiați oameni din viața lui – mama și tata, recurg la o asemenea metodă. Pentru copil este foarte dureros. Cred că buna înțelegere funcționează în defavoarea aplicării forței fizice asupra copilului”.

Potrivit Mariei Calchei, părinții care recurg la violență asupra propriului copil au preluat acest model din familiile lor: „Sunt categorică împotriva violenței, atât fizice, cât și psihice. Ceea ce ar trebui să învețe copiii e că ei nu trebuie să accepte nicio formă de violență asupra lor, nici din partea celor mai apropiați, nici din partea profesorilor sau din partea oricărei persoane adulte”.

Terapia prin joc – o formă de a scăpa de traumă

În cadrul ludotecii pe care a deschis-o la Ungheni cu patru ani în urmă, Maria Calchei evaluează, prin intermediul jocului cu nisip, starea psiho-emoțională a copiilor. Folosește această metodă deja de 10 ani. „Terapia jocului prin nisip este o metodă prin care copilul realizează în lădița cu nisip niște forme prin forța imaginației lui interioare. Când aceste imagini capătă o anumită formă, eu fotografiez imaginea, o descarc în calculator și o analizez. Acestea arată experiențele și trăirile interioare ale copilului. În terapie, copilul joacă trauma într-o formă mai interactivă. El își aduce aminte ceea ce a fost, însă nu povestește, ci reproduce anumite scene. Iar jucând-o, scapă de această traumă”, explică ea.

Potrivit ei, în această terapie copilul trece prin cinci etape. După ce le parcurge, copilul devine mai echilibrat emoțional, iar ultima etapă este integrarea în societate. Potrivit Mariei Calchei, părinții sunt cei care își aduc copii la ludotecă atunci când observă anumite schimbări în comportament. Dar de această terapie a jocului prin nisip pot beneficia și adulții.