Iuliana Bejenari – o femeie între 30 de bărbați. Poartă cu mândrie uniforma Poliției de Frontieră

Iuliana Bejenari are 32 de ani și este unica femeie care lucrează în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră „Valea Mare”. Este subofițeră superioară și are, drept colegi, 30 de bărbați.

Lucrează deja de 10 ani și spune că, în acest domeniu, se regăsește pe deplin. Niciodată, spune ea, colegii ei nu au făcut diferența dintre ea, ca femeie, și ei – ca bărbați. Lucrează cu toții, cot la cot, atribuțiile de serviciu fiind împărțite egal. „Dacă trebuie să lucrez, lucrez. Dacă trebuie să merg pe jos kilometri întregi, atunci merg. Niciodată nu am zis că mă dor picioarele sau nu pot să fac ceva, pentru că sunt femeie. Am mers mereu în rând cu bărbații”, spune ea.

Recunoaște că, atunci când iese pe teren, este supusă riscului. Totuși, niciodată nu s-a gândit să abandoneze această profesie. Deține permis de portarmă, dar, din fericire, spune ea, niciodată nu a fost nevoită să folosească arma. „Prima dată când am luat arma în mână, eram la colegiu. Îmi era foarte frică. Acum însă, am depășit această teamă”, povestește tânăra.

Este curajoasă. S-au convins și ea, și colegii, atunci când patrula frontiera verde pe timp de noapte și a dat peste două persoane care încercau să treacă peste râul Prut cu țigări de contrabandă. „Era a doua noapte de serviciu după concediul de îngrijire a copilului. La început m-au trecut fiori, dar am urmat cu strictețe indicațiile superiorului patrulei și astfel am depășit starea de incertitudine. Abia în ziua următoare am conștientizat cât de mare a fost riscul la care m-am supus. Dar acesta îmi este serviciul…”, își amintește Iuliana Bejenari.

A absolvit Colegiul de Pedagogie, dar, spune ea, nu se regăsea deloc în acest domeniu. Iată de ce a ales să studieze o altă profesie – cea de polițistă de frontieră: „Dacă ar fi să dau timpul înapoi, tot această profesie aș alege-o”.

Poartă cu mândrie uniforma Poliției de Frontieră și, de fiecare dată, demonstrează că profesia aleasă în bază de gen este doar un stereotip: „Nu cred că este corect să facem aceste diferențe. Nu trebuie să atribuim o profesie sau o responsabilitate casnică doar femeii sau doar bărbatului. Ambii pot să facă lucruri frumoase în comun, ambii se pot descurca la fel de bine”.

Tot ce face acasă, face împreună cu soțul ei, fiind și el polițist de frontieră. Iuliana Bejenari se consideră o femeie fericită. Are profesia pe care și-a dorit-o, o familie frumoasă și un soț implicat. „Ce altceva aș mai putea cere de la viață?”, se întreabă ea.

Articolul este realizat în cadrul Proiectului EVA „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women, în parteneriat cu UNICEF Moldova.

Părerile și opiniile exprimate aici aparţin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al UN Women, al UNICEF sau al Uniunii Europene.