Un exponat de epocă „se ascunde” printre florile din ograda unei biserici din Călărași

De la o vreme, un obiect mai puțin obișnuit atrage atenția tuturor celor ce pășesc în ograda Bisericii ”Sfânta Cuvioasă Parascheva” din orașul Călărași.

Un cântar vechi, din lemn masiv și fier, funcționabil, străjuiește intrarea în biserică, pe post de suport pentru multitudinea de flori întreținute cu multă grijă de preotul Dumitru Rusu.

Deși e vechi de peste o sută de ani, cântarul a fost foarte bine întreținut. Părintele își amintește că acesta a stat în podul casei sale părintești de când se știe. ”De câte ori urcam în podul casei, îl vedeam și mă minunam de iscusința cu care a fost realizat pe vremuri acest obiect. Apoi am decis să-l scot din anonimat și să-l expun în văzul tuturor. Într-adevăr, atrage de fiecare dată privirile și toată lumea îl studiază cu interes,  întreabându-mă cum a ajuns acesta în curtea bisericii”, povestește Dumitru Rusu.

Deși au existat propuneri de a-l oferi la muzeu, părintele spune că deocamdată nu e decis să se despartă de ”bijuteria” lăsată moștenire de la bunici. ”Până una alta, dacă tot e în stare atât de bună, mă gândesc să îl mai las să fie descoperit de oaspeții bisericii. Intenționez să mai prelucrez lemnul cu ceva soluții speciale, ca să nu se deterioreze”, a mai adăugat preotul.

Iarna cântarul a stat în cantina bisericii, iar vara a fost scos afară, în văzul tuturor. Deși pare un articol primitiv, cântarul poate măsura și greutăți de peste 100 de kilograme, iar faptul că e confecționat din lemn, nu-i știrbește cu nimic din precizie. Pe vremuri, astfel de cântare se utilizau mai ales la moară, unde se cântăreau sacii plini. ”E un articol destul de vechi, ținând cont de faptul că mama mea are acum 83 de ani, iar bunicul care i l-a lăsat ”moștenire” a murit în 1934. El era dintr-o familie de mazili de la Nișcani, iar obiectul este unul destul de rar întâlnit pe la noi. Pentru mine personal obiectul are într-adevăr o valoare sentimentală unică”, a mai spus părintele Dumitru Rusu.