INTERVIU. „Factorul comercial a încurcat în totalitate la promovarea tradiției și costumului popular veritabil”

Interviu cu Silvia Zagoreanu, interpretă de muzică populară, maestru în artă, directoarea Palatului de Cultură din Ungheni

„Colectivele folclorice poartă, în ultima vreme, costume populare stilizate, confecționate de aceiași meșteri,
care le fac la fel, simplificând ornamentul și, în consecință, schimonosindu-l”

-De mai bine de un sfert de secol se tot vorbește despre portul popular. Cu toate acestea, lumea nici azi nu prea cunoaște ce este specific zonei noastre.
Costumul popular din zona noastră, basarabeană, este același ca și în toată zona Moldovei, inclusiv de dincolo de Prut. Diferența o fac detaliile.

-Unele persoane susțin că există o diferență a costumului popular din zona de nord, din cea de centru și de sud a Republicii Moldova…
Nu putem vorbi despre mari diferențe. Există, poate, anumite detalii, legate de influențe ale etniilor conlocuitoare.

-Deci, faptul că majoritatea formațiilor folclorice de la noi au aceleași costume populare e un lucru firesc?
Colectivele folclorice poartă, în ultima vreme, costume populare stilizate, confecționate de aceiași meșteri, care le fac la fel, simplificând ornamentul și, în consecință, schimonosindu-l. Dar femeile nu au purtat niciodată costume identice, fiecare căuta să facă ceva special și, totodată, se îngrijeau să păstreze toate elementele unui costum popular: cămașa tradițională, catrința, brâul, poalele, acoperitoarea de cap, iar în picioare – papucul ori opinca. Bărbații purtau ițari, cămașă lungă, cu ornament, peste ițari, brâu, chimir; iarna – bundiță sau cojoc, iar pe cap pălărie vara și căciulă iarna. Toate aceste elemente erau obligatorii. Diferența o făceau ornamentele, iar fiecare cămașă însemna o poveste, fiecare detaliu de pe ea simboliza ceva.

-Există în muzeul din Ungheni o colecție de costume populare. Le-ați văzut? Cât de mult puteți să vă inspirați din ele?
În muzeul din Ungheni există niște piese de port popular, care sunt bune. Totuși, ceea ce este nu vorbește despre o istorie și tradiție reală. Sunt piese relativ noi, ceea ce înseamnă că există și o doză de stilizare. Sunt, însă, și anumite motive care pot fi preluate; sunt foarte interesante și au fost luate în evidență de Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Asta bucură. Apropo, muzeul din Ungheni este printre cele mai bogate din republică și trebuie să ne mândrim cu asta.

„Am transformat un dormitor în cameră vestiar,
unde jumătate e colțișorul meu popular”

-Costumele dumneavoastră populare… Care e istoria lor?
Am peste 50 de cămăși; catrințe – nu le știu numărul, cred că sunt aproape 20, cam tot atâtea brâie. La compartimentul acoperitoare de cap, eu am purtat foarte mult timp barizele, niște broboade unicolore, pătrate, țesute din bumbac sau lână, foarte fine, cu dungi pe capete de aceeași nuanță. Am și colțișoare. Am purtat și ștergarul de cap, care este cea mai veche acoperitoare de cap pentru femei. Este confecționat ca și ștrergarul obișnuit, dar din pânză mai fină. Am un astfel de ștergar de la mama.

-Ați cumpărat costumele pe care le aveți, le-ați confecționat, sunt dăruite, moștenite?
Am câteva costume pe care le-am primit cadou. Prima mea cămașă am primit-o în dar la primul festival folcloric la care am participat în România, unde am și obținut trofeul. Eram destul de tânără. Ca prin minune am ajuns la acel festival, căci nu puteai trece Prutul așa ușor ca acum. La final, s-a apropiat o doamnă, s-a prezentat: Nina Andreiescu. Avea o cămașă veche, de peste 100 de ani și a zis că vrea s-o dăruiască unui om care îi este drag. Mi-a oferit-o mie. Am purtat-o mult timp, apoi a purtat-o fiica mea. Este o cămășă dintr-o pânză foarte fină, de casă, brodată foarte mărunt. Dar și acea cămașă are unele elemente stilizate. Vă imaginați, noi vorbim de unele mici elemente stilizate la o cămașă care are peste 130 de ani!
Am cămăși pe care le-am primit în dar, altele le-am cumpărat de la târgurile din zona Moldovei. Am câteva cămăși confecționate după modele din muzeu. O cămașă am reprodus-o de două ori. Prima dată a fost deteriorată, pentru că, din păcate, nici pânza, nici ața nu mai este de calitate ca altă dată. O speli de câteva ori și-și pierde forma, își pierde culorile. De aceea am reprodus acel ornament a doua oară. Am vreo șase cămăși brodate recent. Toate au istorii interesante. Mă mândresc cu colecția mea, pe care o păstrez ca ochii din cap.

-Ați anunțat recent despre o ședință foto, cu o parte din costumele dumneavoastră populare.
Ședința foto a fost o provocare din partea Varvarei Buzilă de la Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, etnografă și folcloristă, o doamnă ce a studiat în detalii portul popular. Dumneaei m-a întrebat dacă aș putea să-i ofer niște fotografii de grup, cu cămăși cu altiță, toate diferite. Varavara Buzilă lucrează acum, împreună cu colegii de la muzeu, la un dosar „Cămașa cu altiță”, pentru a fi trimis la UNESCO, ca să fie inclus în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, alături de doina, mărțișorul și colindatul în ceată de bărbați, incluse anterior.
S-a constatat că cest tip de cămăși, cu altiță, este cel mai des întâlnit în spațiul românesc, e cel mai reprezentativ, fiindcă aici găsești elemente care vorbesc despre o istorie a acestui neam.  Eu am scos din propria colecție 18 cămăși cu altiță, pe care le-au îmbrăcat 9 angajate și colaboratoare ale Palatului de Cultură din Ungheni. Am încercat să îmbin aceste cămăși cu restul pieselor de port popular, tot ale mele.  Sper ca aceste fotografii să fie de folos, să fie apreciate.

-Unde vă păstarți colecția?
Acasă. Am transformat un dormitor în cameră vestiar. Jumătate e pentru hainele de zi cu zi, iar cealaltă jumătate – colțișorul meu popular. Acolo îmi păstrez toate cămășile, am găsit loc și pentru toate celelalte piese: acoperitoare de cap, brâie, mărgele…

-Cum vă alegeți ținuta populară pentru un spectacol?
După starea de spirit pe care o am în acea zi. Nu planific niciodată din timp.

„Din păcate, avem multe exemple negative, când artiștii ies în scenă în costume, cărora le zic tradiționale, dar care, în realitate, sunt totalmente greșite”

-Ați purtat vreodată ie cu pantaloni?
Da. Eu consider că nu ar trebui să fie interzis acest lucru. Nu vom reveni la vechea tradiție, timpurile s-au schimbat. Dacă o doamnă și-a brodat o cămașă frumoasă și vrea să apară într-un loc public în ea, de ce să nu o facă? Dar pentru promotorii de folclor, pe scenă, pentru emisiunile folclorice este obligatoriu costumul popular tradițional. Este foarte important să se facă diferența între kitsch-uri și costume veritabile. Din păcate, avem multe exemple negative, când artiștii ies în scenă în costume, cărora le zic tradiționale, dar care, în realitate, sunt totalmente greșite. Ar trebui să existe un filtru, niște reguli clare pentru artiști. Faptul că am dat pe mâna oricui să facă emisiuni și spectacole de care vreți, a dus la ceea ce avem azi și este, deocamdată, imposibil de oprit acest proces. Factorul comercial a încurcat în totalitate la promovarea tradiției și costumului popular veritabil. Mulți îmbracă ceea ce consideră ei frumos și ochios, dar, de fapt, nu este nici pe departe ceea ce trebuie să fie. A prezenta un spectacol, un cântec popular e o mare responsabilitate.

Lucia Bacalu