Ala Mutilica: Bunătatea ca și ploaia nu-și alege iarba pe care cade

Cât de repede zboară timpul. Ai deschis ochii, e dimineața. Ai fluturat de două ori din gene și de acuma s-a făcut seara. Între luni și iară luni sunt doar câteva fluturări de gene. Cam atâtea fluturări sunt între viață și moarte.
Trebuie să găsim timp pentru a comunica cu oamenii buni. Timpul este o substanță atât de ciudată. Este înfundat de muncă, de viață și de vanitate. El este veșnic. Oamenii nu. De aceea întinde, cât este posibil, timpul și găsește zece minute să te plimbi cu prietenul tău prin oraș după muncă. Stai la o ceașcă de ceai împreună cu sora ta sau cu fratele tău. Se pare doar că astfel de minute sunt importante. Și, de fapt, totul se ține pe amintiri. E în puterea ta să fie doar frumoase.
Aud mereu că, copiii noștri au o viață prea ușoară, au puține dificultăți și greutăți. Și de asta, cică, suferă calitățile lor umane. Nu-i adevărat. Dificultățile, necazurile, problemele – ele nu formează personalitatea. Ele doar scot la iveală trăsăturile ascunse ale caracterului. Fericirea este baza importantă ce formează un om bun. Și dacă copilul a crescut nu așa cum ne-am dorit cu toții, atunci probabil fericirea nu a fost de ajuns pentru el. Iar noi, maturii, nu am prețuit acel timp scurt care ne-a fost dăruit să-l petrecem cu ei.
Când oamenii au început a construi case cu multe etaje, atunci s-a pierdut acel echilibru. Echilibrul numit omenie. Pe măsură ce casele se înălțau, aroganța  creștea. Pe măsură ce ușile se apropiau una de alta, oamenii se îndepărtau. Vecinii, care îți ating soneria din când în când,  nu mai ating inima noastră. Corpuri obosite trec pe lângă noi, fără un salut dimineața. În trecut, casele erau cu un etaj, iar oamenii erau oameni. Ei își atingeau inimile unul  celuilalt, nu ușile. Erau ca o famile unică. Acuma toți sunt străini. Nimic nu îi leagă.
Suntem memoria unei civilizații uitate. Suntem materialiști până în măduva oaselor. Am pierdut multe lucruri importante. Am pierdut bunătatea și omenia. Omul este singurul dintre ființele create, căruia i s-a dat puterea de a simți și de a cunoaște. De a cunoaște că el cunoaște, și de a cugeta că el cunoaște. Omul este singura creatură, care refuză să fie ceea ce este. Audrey Hepburn, vestita actriță spunea: „Pentru a avea ochi frumosi, vezi binele din ceilalţi. Pentru a avea buze frumoase, dă glas numai unor cuvinte de bunătate.”
,,Se povesteşte că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia si depună mărturie că omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea şi i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu el la judecător şi să-1 scape astfel de pedeapsă. A doua zi, primul prieten s-a scuzat că nu mai poate veni. Al doilea 1-a urmat până la uşa tribunalului, însă acolo s-a răzgândit şi a făcut cale întoarsă. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai puţin, a intrat, a depus mărturie pentru el şi 1-a salvat, redându-i astfel libertatea. La fel se întâmplă cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care îi avem în viaţă şi care ar putea vorbi despre noi, aşa cum suntem cu adevărat, sunt averea noastră, rudele noastre şi toate faptele bune pe care le-am făcut, însă, când murim, realizările noastre, fie ele cât de mari, rămân aici, fără să ne ajute cu ceva. Rudele ne urmează până la groapă, dar rămân şi ele tot aici, în lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sunt cele ce ne urmează şi dincolo de moarte, arătându-i lui Dumnezeu adevărul despre sufletul nostru. De aceea, valoarea unui om este dată de faptele bune pe care le-a făcut.”
Morala: ,,Oferă-i azi unui necunoscut unul din surâsurile tale. Poate fi singura rază de soare pe care o vede de-a lungul întregii zile. Fii un curcubeau în norii altcuiva. Am învăţat tăcerea de la cei vorbăreţi, toleranţa de la cei intoleranţi, şi bunătatea de la cei răi; cu toate astea, în mod ciudat, sunt recunoscător acestor profesori.”