Opinii. Alexandru Lipcan: Migrația politică provoacă halucinații

Prin editorialul său întitulat „S-a format sau încă nu coadă la linsul fundurilor celor ce au venit?”, Lucia Bacalu, cred, a lansat tuturor, inclusiv politicienilor, primarilor și altor aleși locali, funcționarilor de toate rangurile o provocare la discuție, una sănătoasă și, mai ales, oportună privind migrația politică.
Cu câțiva ani în urmă, când un lider de partid aflat la guvernare mi-a reproșat că eu și echipa mea de la Ungheni am decis să aderăm la o formațiune politică tânără și n-am ales să mergem la un partid  puternic, i-am răspuns, împăcat cu sine: Toate partidele au urcușuri și coborâșuri. Trebuie să recunosc că interlocutorul meu a fost de acord cu punctul meu de vedere.
Iată că Dumnezeu a făcut ca acest coborâș să se producă.
Migranții politici nu-și dau seama că, trecând de la o formațiune la alta, îi duc în derută pe cei de  la putere. În consecință, liderii formațiunii aflate în vogă încep să aibă halucinații de pe urma „succeselor”.
Problema e că aceste halucinații, de la o vreme, au devinit contagioase și au condus, într-un final, la o gravă epidemie, soldată cu un eșec total al guvernătii.
Migrațiile politice nu sunt un fenomen izolat, caracteristic doar pentru Republica Moldova și nu țin de o anumită perioadă de timp. Ele s-au produs încontinuu, de la proclamarea Independenței.
În alegerile locale din 2003, chiar dacă eram o formațiune politică tânără, am reușit să câștigăm în raionul Ungheni, pe fonul dictaturii comuniste, câteva primării și mai mulți consilieri locali, inclusiv  raionali.
Unul dintre consilierii raionali a trecut de partea comuniștilor încă înainte de convocarea primei ședințe. Și un primar de al nostru a fost racolat de partidul comuniștilor. Ulterior, pe perioada celor trei mandate ale sale, a reușit să treacă prin toate formațiunile ce s-au perindat la guvernare.
Frumos voyage! Motivul invocat e arhicunoscut: ”Am avut nevoie de bani, trebuia să soluționez mai multe probleme pentru comunitate”.
În primul rând, cei ce dau bani, nu-i dau pentru ochi frumoși. Le rămâi dator o viață.
În al doilea rând, banii direcționați primăriei niciodată n-au fost din buzunarul propriu, nici măcar din trezoreria partidului. Pentru sumele primite de fapt din bugetul statutului, deci al nostru, primarii migratori au contribuit indirect la închiderea ochilor societății față de  spălările de miliarde, fața de  furtul  miliardelor, față de schemele de corupție asemănătoare celor din Sicilia, față de subminarea instituțiilor statuluii.
„Noi n-am avut nimic cu asta!”, vor zice  ei mereu îndreptățindu-se.
Nu-i adevărat. Migrația oarbă și masivă către putere îi provoacă acesteia o euforie ce depășește orice doză de droguri. Asta înseamnă desfrâul total al guvernării în toate și pretutindeni.
Îmi amintesc cum un actor public de la Ungheni spunea ferm și tare în fața unei asistențe numeroase, că liderul X al formațiunii Y este cel mai puternic și mai perfect politician din Republica Moldova. După ce acela a fost plecat, același actor a nominalizat un alt lider, de la o altă formațiune, ca fiind cel mai prosper politician. Și acela a fost plecat repede din poziția de președinte al pardidului.
Fiind foarte abili, actorii  noștri  locali le spun celor din capitală ceea ce ultimii așteaptă sau visează să audă, ca  să le placă.
Tragedia celor venerați constă în faptul că ei chiar îi cred, mai ales că acele persoane sunt, într-un fel, considerate cu  priză la electorat.
Iată că în 24 februarie  realitatea a devenit alta. Alegătorul a demonstrat că are altă părere decât cea a  proaspătului exponent al puterii și, spre deosebire de acesta, nu s-a temut să o manifeste.
Este clar că aderarea primarilor la o formațiune sau alta nu presupune neapărat că acesta va fi urmat de cei care l-au ales.
Vorba mătușii ajutată de un comunist să se ridice de jos, care, între timp, o îndemna să-l voteze: „Stii ceva? Eu m-am lovit la picior, nu la tâmplă!”.
Dar cu scrisorile semnate cum rămâne? Spuneți-mi, vă rog, domnilor primari și consilieri, cu ce v-au priit acestea?
Apropo, adresările, scrisorile colective sunt îndreptățite în cazul susținerii celor din opoziție. Semnăturile puse sub presiunea autorităților în favoare acestora denotă slăbiciunea guvernării și au efectul bumerangului.
Am vorbit, în primăvară, cu o doamnă,  fostă membră a echipei pe care o reprezentam altădată, când lumea era cu obrazul mai subțire. „Parcă vor (reprezentanții puterii – n.a) să facă ceva, parcă ne adună când au nevoie, dar lipsește acel suflet, acel îndemn interior care să te facă împlinită și împăcată pentru ceea ce faci cu de la sine voință”, îmi spunea cu privire la starea de spirit a angajaților:.
Partidele vin și pleacă de la putere, chiar dacă ar construi WC-uri din aur, cum visa Lenin. Tu, stimabile, fiind muritor de rând, procedează astfel, încât să nu regreți pentru drumul parcurs prin labirintul ispitelor politice, să poți privi sincer în ochii celor din jur și să te poți mândri că ai avut demnitatate în toate circumstanțele vieții.
5 iulie 2019