EDITORIAL | Ala Mutilica: Tehnologia și cioroii din cap

Un vechi proverb persan spune că: ”Nu se poate recunoaște deșteptăciunea unui om înţelept pe care nu l-ai pus la încercare.”
”E declarat oficial: omenirea se prostește” – așa sună jurnalistic concluzia la care duc rezultatele unui studiu publicat de o universitate din SUA.
Jurnaliști, psihologi și economiști încearcă să emită presupuneri cu privire la cauze. Factorii presupuși, enumeraţi în articolele și știrile cu privire la fenomen, sunt: hrana nesănătoasă, sistemele educaţionale slabe, obsesia tehnologiei, mediul de trai care induce prostie, gunoiul mediatic.
Ceea ce scăpăm noi, părinții, din vedere este că oamenii nu se nasc cu un IQ ridicat. El se stabilizează în timpul copilăriei și nu se modifică după aceasta.
Dacă ar trebui să completăm un test de inteligență din anii 1970, noi am avea acum rezultate foarte bune. Priviți în jur și veți vedea cu câtă ușurință un copil de trei ani folosește tehnologia. Dar acest lucru nu dă dovadă de inteligență. Unele mame, să scape de copii, le dau telefonul în mănă, crezând că au rezolvat problema. Și nu înțelege că doar agravează situația.
De-a lungul veacurilor, tendința omului a fost să facă lucrurile cu un consum mai mic de energie și de timp. De aceea s-au inventat anumite lucruri care ne ajută în viață. Dar nu și în cazul copiilor. Copii care apelează la tehnologii pierd capacitatea de a face singuri cele mai simpli operații mentale. Și cresc, după vorba tatălui meu, niște ”roboți programați”.
Într-o societate bazată numai pe rațiune oamenii se impart în proști și deștepți. Am citit într-un aricol că ”A fi prost este un privilegiu care nu trebuie pierdut. Proștii au prieteni, deştepţii au duşmani; proştii reuşesc în viaţă, deştepţii se sacrifică. Pentru ce? Numai ei ştiu, că de asta sunt deştepţi! Proştii vorbesc între ei şi se înţeleg de minune. Deştepţii vorbesc singuri. E firesc să fie aşa: cu cât eşti mai deştept, cu atât şansele de a avea cu cine vorbi scad. Te trezeşti absolut izolat într-o mare de prostie. Ce-i de făcut?  Încotro s-o apuci? Vrei să te sprijini pe deşteptăciunea ta şi nu poţi. Vine şi momentul fatal când te întrebi: Oare chiar sunt deştept? Până acum nu mi-a folosit la nimic. Dar merită să fii în viaţă, prefăcându-te că ai murit şi efortul celorlalţi de a te ucide a devenit inutil? Merită acest sacrificiu? Iată marea dilemă a deşteptului.”
Iată așa, dragi cititori, fiți deștepți oriunde și oricând, măcar pentru voi. Altfel viața este inutilă. Trebuie să recunoaştem, tehnologia a simplificat mult vieţile noastre. Acum ne aflăm cu toţii, în fiecare zi, doar la un click distanţă de a înceta să mai fim.
”Într-o zi, regele a pus o întrebare care i-a lăsat pe toți curtenii săi fără răspuns. În timp ce toți încercau să își dea seama care este răspunsul, Birbal s-a apropiat de ei dorind să afle ce anume îi frământă. În felul acesta, oamenii din jurul regelui i-au spus și lui care a fost întrebarea la care stăpânul lor cerea un răspuns. Regele îi întrebase pe curtenii sau câte ciori sunt în regatul în care trăiau. Birbal a zâmbit și a plecat la rege să îi răspundă acestuia la întrebarea care părea fără răspuns. Dar Birbal a intrat cu încredere la rege și i-a dat răspunsul pe care acesta îl cerea curtenilor. Birbal i-a spus regelui că în regatul în care trăiau se află 21.545 de ciori. Când regele l-a întrebat de unde știe răspunsul, Birbal i-a spus: “Pune-ți oamenii să numere ciorile din regat. Dacă sunt mai multe, înseamnă că ciori care trăiesc în orașe învecinate au venit să își viziteze rudele de aici. Dacă sunt mai puține, înseamnă că ciorile din regat sunt plecate să își viziteze rudele din alte ținuturi. Mulțumit de răspunsul pe care tocmai îl primise, regele l-a răsplătit pe Birbal cu o mulțime de daruri care mai de care mai valoroase. Să ai o explicație la răspuns este la fel de important cu a avea un răspuns la o întrebare.”
Morala:
Sapa de metal este mai bună decât cea de lemn, iar sapa de lemn este mai bună decât cea de cauciuc, întrucât aceasta din urmă când dai cu ea în pământ îți sare direct în cap.
Încercând să economisim timpul, pierdem o grămadă de vreme.
Este interesant lucru că o generație de oameni deștepți au ieșit dintr-o generație de țărani, fără carte, care mergeau la biserică. Iar acum, dintr-o generație de oameni deștepți nici măcar țărani nu ies.