La Teșcureni, satul care se încăpăținează să meargă înainte
Situat la circa 20 de kilometri de Ungheni, satul Teșcureni își duce viața liniștit de zeci și zeci de ani. Prea puține lucruri se știe de el. Doar că are o populație de vreo mie de locuitori. Și o biserică de lemn, construită în 1779, aceasta fiind una dintre cele mai vechi din Republica Moldova.
Am ajuns la Teșcureni în zi de iarnă. Zăpada transformase satul într-o adevărată poveste, astfel că ar fi fost impozibil să nu-ți amintești de frumoasele versuri ale lui Vasile Alecsandri: ”Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare…”.
Primarul
Despre Gheorghe Colțișor, primarul de Teșcureni, auzisem multe lucruri și toate de bine.
Este la al doilea mandat, iar oamenii l-au ales, în alegerile locale din iunie 2015, în număr foarte mare. Atunci, dânsul a obținut 81,91% din voturi. Și nu întâmplător.
”Când am venit la primărie, reparație nu era, căldură nu era, grădinița nu avea încălzire…”, își amintește, apoi spune zâmbind: ”Nu-mi imaginam că va fi atât de greu”.
Până în 2011, Gheorghe Colțișor lucrase șef de post la Teșcureni. Tocmai se pensionase, iar oamenii i-au propus să candideze la funcția de primar.
Nu a acceptat din prima. În cele din urmă, însă, a decis să se avânte în lupta pentru fotoliul de primar. Și a câștigat.
Urma o luptă mult mai mare și multe nopți nedormite. Chiar dacă satul e mic, de-a lungul anilor se acumulaseră o mulțime de probleme, care trebuia rezolvate de urgență. În caz contrar , s-ar fi dus totul de râpă. Marea majoritate a edificiilor în care activau instituțiile publice constituiau cote-părți ale oamenilor, astfel că, practic, era imposibil de intervenit pentru o reparație, spre exemplu.
Numai el știe câte drumuri a făcut și câte mape de acte a adunat.
Azi, Teșcureniul are și drumuri, și apeduct, și iluminare stradală, și biserică renovată, și instituții funcționale. ”Facem ca oamenilor să le fie mai ușor să trăiască. Unii zic că în sat nu prea sunt condiții. Dar condițiile ți le faci tu!”, zice Gheorghe Colțișor.
La biserică
Cum să fii la Teșcureni și să nu mergi la biserica din lemn de aici? Stă de secole lăcașul sfânt, ca o corabie, pe un vârf de deal. Nici nu-și imaginează localnicii ce comoară au în sat.
Și acum se mai păstrează în altar acel trunchi al copacului, considerat de cult, la care se rugau străbunii.
Biserica și-a păstrat imaginea de pe vremuri, cum au lăsat-o înaintașii.
Chiar dacă a fost reparată, nu a fost schimbat nimic. A fost scoasă fiecare scândurică, prelucrată și pusă la loc.
”Vin oamenii la biserică?”, îl întreb pe părintele Serghei Ceaglei, care e paroh aici de mai bine de 16 ani. ”Mai vin… Dar ar trebui să vină mai mulți”, spune, supă care adaugă: ”Datorită Domnului suntem pe pământ și avem de toate”.
Ce le pregătește viitorul?
De la începutul anului curent, la Teșcureni s-au născut șapte copii. Au decedat, însă, 12 persoane. Totodată, au fost înregistrate patru căsătorii.
Îmbătrânește satul încetul cu încetul. Tot mai mulți tineri pleacă la oraș.
Azi, numărul copiilor la grădiniță e de 40. În vremurile bune au fost și peste 100. ”Mai sperați să ajungeți vreodată la un așa număr de copii?”, o întreb pe directoarea Elena Sinică. ”Eeee, nu mai ajungem”, spune cu tristețe.
La gimnaziu învață 101 copii, de trei ori mai puțin decât odinioară. ”Eu, când am venit aici la lucru, prin anii 80, erau 380 de elevi”, își amintește directoarea Maria Sasu.
Veniturile proprii în bugetul local sunt de doar 190 mii de lei, bani ce nu ajung nici măcar pentru salariile angajaților primăriei. ”Dacă nu ar fi transferurile de la bugetul de stat, am fi zero”, spune primarul. Înțelege foarte bine dânsul că e nevoie de o reformă administrativ-teritorială, căci numai așa, zice, primăriile ar avea un buget mai mare. Dar… ”Localnicii nu au uitat când satul Teșcureni era în componența primăriei Pîrlița și se simțeau a cincea roată la căruță”, face o remarcă Gheorghe Colțișor.
Ce viitor îi așteaptă? Nimeni nu se încumetă să răspundă la această îmtrebare.
Cert e că satul merge înainte, că oamenii se încăpăținează să-și cereze un trai mai bun și un viitor mai frumos la ei acasă.
5 Comments
Numai pe asa oameni se mai tin satele Moldovei noastre.Pe ei, care nu au plecat in UE dupa cistig dar cu jertva de sine muncesc aici in tara lor.Sa traiti D-l Gheorghe,sunteti un exemplu de urmat.
Păhodul nu -s feminişti,șî ong-işti
satele pe cale de dispariție
viața pitorească este frumoasă dar munca își ia a sa
în cazul RM, doar anterioara chear și actuala ad.guvernamentală este de vină
Dacor si si preturili mai mici sa dusi si mai multi lumi dicit vini o inmormitari costi la o 1000 di lei da o cununi sau botez pisiti o mii atusia cari lumi si vi ci daci nu ti dusi sara la vicerni aduza nis nu ti inpartasasti pun nisti preturi ci noi oamini nis nui avem pominiria i di la 20 di lei insus cari lumi vre si vini daci au asa preturi
Gheorghe Colţişor – e un Om cu literă mare!