Calea apei. Din Prut până la consumator

Porți larg deschise, muzică, baloane, dulciuri și voie bună. Așa și-au întâmpinat oaspeții, pe 22 martie, de Ziua Mondială a Apei, angajații Întreprinderii Municipale ”Apă-Canal” din Ungheni.
În premieră, întreprinderea a deschis porțile Stației de tratare a apei, fiind gazdă primitoare pentru toți doritorii de a vedea cu ochii lor cum apa tulbură din Prut se transformă într-o apă limpede ca lacrima, pe care o consumă locuitorii orașului Ungheni.
”Se vorbește că următoarea criză mondială va fi criza apei potabile. Deci, noi toți trebuie să conștientizăm rolul apei potabile în viața de zi cu zi”, a declarat pentru ”Expresul” Petru Scutaru, directorul ÎM ”Apă-Canal” Ungheni.
Sediul întreprinderii a devenit aglomerat chiar de dimineață. Oamenii veneauși tot veneau să vadă cu ochii lor ce înseamnă să ai de a face cu apa. Marea majoritatea, însă, nu a venit cu mâinile goale. Și-a luat de acasă, aproape fiecare, câte un recipient plin cu apă – nu pentru că întreprinderea s-ar confrunta cu  o criză de apă, ci pentru că se anunțase din timp că, în acea zi, laboratorul Stației de tratare a apei va oferi servicii gratuite de investigare a calității apei aduse de acasă.
”Nu ne-am așteptat că vom avea atâția doritori de a verifica ce fel de apă consumă. Dar ne bucură. E un semn bun că oamenii se interesează de sănătatea lor, care depinde, în mare parte, de apa pe care o beau”, a menționat Petru Scutaru.
Unghenenii și-au dorit foarte mult să ajungă la Stația de tratare a apei, amplasată la doar un kilometru distanță de râul Prut. Curiozitatea oamenilor e și firească. Or, de când a fost construită, stația nu și-a deschis niciodată porțile pentru lumea din afară. Unde mai pui că ani în șir s-a aflat după gardul de sârmă ghimpată construit de-a lungul Prutului.
”Persoanele care aveau acces aici puteau fi numărate pe degete”, a făcut o remarcă Anatolie Antoci, șeful Stației de tratare a apei.
Iată că, pe 22 martie, după 45 de ani, porțile au fost deschise pentru toți.
Așadar, să înceapă excursia.
”Eu am construit această stație de tratare a apei. Am terminat lucrările de construcție în 1972. Azi am decis să revin aici, să mă simt mai tânăr cu 45 de ani”, mărturisește emoționat ungheneanul Matvei Starciuc, pășind înăutru.
Deși a trecut atâta amar de vreme, pensionarul își amintește cu lux de amănunte despre cum au fost ridicate edificiile, de la fundație și până la acoperiș. ”Parcă mai ieri a fost. Mi-aduc aminte cât de greu am făcut primele săpături, ca să vină apa din râu spre stație. Pământul era nisipos. Noi săpam, iar nisipul parcă izvora”, povestește.
Excursia continuă.Pas cu pas, ghidul nostru, Anatolie Antoci, ne conduce prin coridoarele înguste și ne tot povestește despre calea pe care o parcurge apa ca să ajungă în casele oamenilor. Motoarle ”urlă” în gura mare vrând parcă să sperie vizitatorii cu sunetul lor puternic. Isonul îl ține vuietul puternic al apei, care alunecă repejor printr-un șir lung de țevi, mai înguste, mai largi, încovoiate, iar pe alocuri transparente. Apoi, apa nimerește în bazine speciale. Aici se limpezește, după ce a fost amestecată cu sulfat de aluminiu. Urmează filtrarea printr-un strat de nisip și piatră cuarțată. În funcție de turbiditatea apei care vine din Prut,  se utilizează lunar de la 5 până la 15 tone de sulfat de aluminiu.
Lângă unul dintre bazinele care îndeplinește rolul de filtru de apă, o întâlnim pe Djamilea Rusu, operatoare de filtre. Muncește aici de 15 ani și s-a acomodat deja cu vuietul apei. Nici nu-l observă.
”La început, îmi era groază să mă aflu printre aceste bazine cu apă, să cobor în fiecare dintre ele atunci când sunt goale, pentru a le curăța de depuneri. Cu timpul, m-am obișnuit”, mărturisește  operatoarea.
Apropo, fiecare dintre acele bazine are o adâncime de 5 metri și o suprafață de 29 metri pătrați.
Operatorii trebuie să coboare zilnic și să spele manual pereții acestora. Este o muncă titanică și, pe deasupra, foarte periculoasă. Nu întâmplător, atunci când coboară în interiorul bazinului, femeile sunt cuplate cu centuri de siguranță, fiind supravegheate, totodată, de doi muncitori.
Mergem mai departe. Apa șerpuiește prin tot sistemul. Ajungem în laboratorul de investigații chimice și microbiologice a apei. Aici aflăm, de la inginireul-chimist Nadejda Rotaru, că, o dată la jumătate de oră, apa este investigată. ”Vă asigur că apa care ajunge la consumatori este de o calitate foarte bună. Totuși, aș recomanda ca, înainte de consum, să o lăsați câteva ore într-un recipient pentru ca să se evapore mirosul de clor”, a venit dânsa cu un sfat.
Excursia a ajuns la final. La ieșire, cineva dintre vizitatori a concluzionat, mai în glumă, mai în serios: ”Mai pe scurt, am înțeles că apa pe care o bem noi este chiar mai bună decât aghiasma”.
”Ne dorim că, în urma evenimentului de azi, să dispară discuțiile eronate precum că întreprinderea ”Apă-Canal” doar pompează apa din Prut și o transmite consumatorilor. Sper că cei ce au fost azi aici s-au convins că se face o muncă enormă ca în casele oamenilor să ajungă doar apă de calitate”, a punctat, la final, Natalia Borș, directoarea de producere a ÎM ”Apă-Canal”.
Evenimentul de pe 22 martie a purtat genericul ”Fiecare strop contează” și a fost organizat sub egida Primăriei Ungheni în contextul campaniei ”Ungheni – 555 de ani”.