În memoria celor care au fost

Mai este o lună până la Paștele blajinilor. De la o vreme încoace, e cea mai așteptată sărbătoare a moldovenilor. Unde, dacă nu la cimitir poți să-ți etalezi bogățiile, rochiile scumpe și mașinile luxoase?
Am uitat de Dumnezeu. Trebuie să recunoaștem că au uitat de Dumnezeu și o parte semnificativă a preoților noștri. Comportamentul bisericii în ultima campanie electorală a pus capac la toate.
Dar să-i lăsăm pe acești preoți în plata Domnului.
Eu vreau să vorbesc despre altceva. Ziceam că se apropie Paștele blajinilor și e firesc să ne gândim la cei dragi, plecați la cele veșnice. Din păcate, doar acum ne gândim la ei, doar acum mergem pe la cimitire să aducem în ordine mormintele. Ce mai buruieni au crescut pe acolo!
Și mai avem un obicei prost: să tot punem cruci pe unde se nimerește, cică în memoria celui care și-a dat obștescul sfârșit în acel loc.
Haideți să fim serioși, oameni buni. Credeți că o cruce pusă la o margine de drum îl va duce pe cel răposat direct în rai sau îi va ierta toate păcatele? Dacă vrem, totuși, să-i păstrăm amintirea, am putea face multe alte lucruri frumoase. De exemplu, să instalăm o bancă într-un loc public, unde oricine ar putea să se odihnească, să-și tragă sufletul și, undeva, în subconștient, să mulțumească celui care a instalat-o. Credeți că nu s-ar putea, pe acea bancă, să fie lăsată și o inscripție, gen: ”Această bancă a fost construită și instalată în memoria….”. Ar fi frumos, ar fi util, ar fi civilizat.
Multe se pot face în memoria celor care au fost. Credeți că nu ar fi frumos să fie inițiată o alee de nuci sau de alți arbori într-o localitate? Să vină oricine care ține la memoria înaintașilor săi și să planteze un pom.
Doamne, ce loc minunat de odihnă ar apărea în câțiva ani! Sau să fie săpată o fântână, să fie amenajată, curățată, sau să fie plantați trandafiri și alte flori… Mergeți la primărie și sfătuiți-vă cu specialiștii de acolo. Ei vă vor recomanda și un loc unde puteți instala o bancă sau planta un copac. E greu începutul, dar cu siguranță ar prinde.
În loc să aruncăm bani pe scrumbii și icre negre, pe șampanii și vinuri scumpe, pe pomene de tot felul, care mai de care – ca să știe lumea cine-i cel mai tare în parcare – nu ar fi mai bine să utilizăm acești bani cu adevărat în amintirea celor dragi, în scopuri nobile?
Nu vrem să contribuim cu bani la amenajarea unui parc, la construcția unui apeduct sau la reparația unei școli, căci, vezi Doamne, ne temem ca banii noștri să nu fie furați? Haideți să facem singuri, fiecare dintre noi, câte un lucru bun. E mai complicat, mult mai complicat decât să găsim veșnic nod în papură și să ne plângem, dar nu e imposibil. Și ce s-ar mai bucura pentru noi cei dragi din Ceruri.
Creștinismul nu înseamnă doar mătănii și pupat de icoane. Creștinismul înseamnă, în primul rând, dragoste și bunătate.