Oleg Belbas: ”Nu în toate cazurile boala trebuie tratată în spital”

Începînd cu 1 octombrie, persoanele cu anumite probleme de sănătate vor putea beneficia de mult mai multe medicamente compensate. Au fost făcute și unele modificări și în ceea ce privește activitatea staționarelor de zi.
Despre toate acestea am discutat cu Oleg Belbas, directorul Agenției Teritoriale a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (CNAM).
Care sînt modificările ce au survenit acum în ceea ce privește medicamentele compensate? Începînd cu 1 octombrie, s-a majorat substanțial numărul medicamentelor ce vor fi compensate. Astfel, numărul denumirilor de substanțe active a crescut de la 68 la 134, iar compensarea de 100% a medicamentelor se va face tuturor celor cu vîrsta cuprinsă între 0 și 18 ani. Pînă acum, era doar pentru vîrsta de 0-5 ani. Să nu se creadă că va fi compensat orice medicament pentru orice patologie. Nu. Este vorba de medicamentele ce se rergăsesc în lista medicamentelor compensate. Pentru persoanele ce au trecut de 18 ani, medicamentele se compensează în proporție de 70%.
În plus, tratamentele în staționarul de zi prevăd 17 patologii.
De ce 17 și cum s-a stabilit care trebuie să fie acestea?
Sigur că e vorba de cele mai frecvente patologii, de cele cronice, în acutizare. În cadrul monitorizărilor am stabilit că nu toate cazurile de boli acute sînt justificate pentru tratament în condiții spitalicești. Există un anumit procent cînd internările nu sînt justificate. Omul ar putea să se trateze și acasă la el, în staționarul de zi. De exemplu, pneumoniile de forme ușoare, bronșitele, astmurile, forme ușoare, hepatitele, pancreatitele cronice, pielonefritele, ulcerele gastrice, virozele – toate pot fi tratate în staționarul de zi. Iar tratamentul este compensat în proporție de 100% pentru cei cu vîrsta de 0-18 ani, așa cum am mai zis, și în proporție 70% – de la 18 ani în sus.
Cum ar fi la modul practic? Să înțeleg că, dacă un adult merge să se trateze în staționarul de zi, el  plătește doar 30% din tratament.
Da. Atît plătește pentru medicamentele ce pot fi compensate. Tratamentul poate fi indicat de medicul specialist sau de medicul de familie. Avem doar cinci categorii de medici care au dreptul să prescrie medicamente compensate pentru tratamentul în staționarul de zi: medicul de familie, medicul pediatru, medicul neurolog, medicul psihiatru și medicul endocrinolog. În rest, medicii specialiști au dreptul și obligațiunea de a recomanda tratamentul. De exemplu, un medic gastrolog nu are dreptul să prescrie tratamentul cu medicamnte compensate în staționarul de zi. Dar, dacă are, bunăoară, un pacient bolnav de pancreatită cronică, care necesită tratament, recomandă medicului de familie să-i prescrie tratamentul compensat. Medicul de familie este obligat s-o facă.
Pacientul merge cu rețeta la farmacie – doar la farmaciile cu care CNAM are contracte – unde i se eliberează medicamentele compensate. Apropo, pacientul are dreptul să primească tratament în staționarul de zi pînă la o lună. Să nu se înțeleagă că el este obligat să vină în stașionarul de zi pentru a se trata. Nu. Ai luat medicamentele și le primești în baza recomandărilor medicului, inclusiv la domiciliu.
Chiar vroiam să întreb: dacă pacientul este locuitor al unui sat, e obligatoriu să vină la oraș pentru a primi tratamentul?
Nu. Există centre de sănătate, există oficii ale medicilor de familie, unde oricine poate beneficia de procedurile prescrise pentru staționarul de zi.
De cîte ori pe an poate beneficia un pacient de tratamentul compensat, din fondul asigurărilor medicale?
Ori de cîte ori se remarcă o acutizare a patologiei. Dacă pacientul suferă de mai multe patologii și toate sînt justificate pentru tratament, nu există nici o restricție. Medicul de familie sau medicul specialist stabilește justificarea diagnosticului, acutizării bolii și tratamentul necesar.
Cum să știe omul în care farmacii poate lua medicamentele compensate?
Medicul, cînd îi prescrie tratamentul, trebuie să-i spună pacinetului și din ce farmacii poate să le procure compensate. Iar în farmaciile respective, la ghișeu, trebuie să existe un aviz în care să fie scris că eliberează medicamente compensate. Dacă omul are o rețetă pentru medicamente compensate, poate să le ia de unde vrea el, fie de la Cahul, Nisporeni sau Ungheni.
Apropo, în rețetă se menționează substanța activă, iar fiecare farmacist este obligat să-i spună omului care medicamente o conține și cît va plăti pentru medicament. Aceeași substanță activă poate fi în cîteva medicamente cu diverse denumiri comerciale. Farmacistul este obligat să explice și să înceapă cu cel mai ieftin medicament.
În încheiere, vreau să mai spun ceva: doresc tuturor să fie cît mai sănptoți, iar în caz de boală să asculte de medic și să îndeplinească întru totul prescripțiile lui.