Ascultă lumea și încalecă-ți visele

Știi, dragă cititor, ce este o bibliotecă. Nu, nu este un loc unde stau pe rafturi cărțile în așteptarea cititorilor. Este un loc sfînt, unde cărțile au viață, unde cărțile stau în oglinda propriei percepții și au la bază cîțiva piloni de care depinde omenirea: omenie, dragoste, inteligență, motivație și frumusețe. Depind doar cei aleși. Cei care citesc. Cei care visează.
Fiecare carte are cititorul său. Ele singure aleg cine să le ia în mînă și cu cine să plece acasă. Cînd stai în fața raftului de cărți, se perindă prin fața ta romane, volume de poezie, memorii și jurnale sau cărți de eseuri. Fiecare îți va cere prietenia, iar tu trebuie să dai doar ”Accept”. Dacă vrei prieteni de calitate, acceptă în viața ta cîte o carte pe zi și vei vedea cît de mulți prieteni vei ajunge să ai!
Pentru unii dintre noi, în anumite momente din viață, singurătatea este o circumstanță inevitabilă. Faceți-vă prieteni cărțile și nu veți fi singuri niciodată.
Așa că, dragii mei, ascultați-vă visele și veniți la bibliotecă. Acolo se întîmplă ceva chiar acum! Veniți ca împreună să redescoperim cultura noastră. Să nu regretați pe urmă, ca omul nostru din poveste…
”A fost odată un om. El avea trei vise: să aibă un loc de muncă bine plătit, să se căsătorească cu o femeie frumoasă şi să devină celebru. Într-o iarnă geroasă, omul mergea în grabă pentru un interviu la o companie. Dintr-odată, chiar în faţa lui, a căzut un bătrîn. Omul s-a uitat la cel căzut, s-a gîndit că, cel mai probabil, e beat şi a mers mai departe. Acest lucru l-a ajutat să nu întîrzie la întîlnirea programată. Dar interviul nu a avut  succes: omul nu l-a trecut.
Într-o seară, se plimba pe străzile oraşului. Observînd o trupă de artişti, s-a oprit să se bucure de spectacol. După ce s-a terminat, omul a dat să plece, dar cineva l-a atins timid pe umăr. Era eroina principală, o bătrînică-clovn. Ea l-a întrebat dacă i-a plăcut spectacolul. Omul nu a vrut să poarte o conversaţie, s-a întors cu dezgust şi a plecat acasă.
Într-o noapte ploioasă, el se grăbea acasă de la o zi de naştere a unui prieten. Era foarte obosit, iar în mintea lui domina gîndul unui pat cald şi confortabil. Dintr-odată, a auzit suspinul înăbuşit al cuiva. Era o femeie care plîngea. Stătea pe o bancă. Singură. Văzînd omul, i-a cerut ajutor. Ea avusese un accident în familie şi avea nevoie de cineva să o asculte. Dar omul nostru s-a grăbit spre casă.
A trăit o viaţă nefericită. Şi a murit. Plecat spre cer, omul și-a întîlnit Îngerul Păzitor. ”Ştii, am avut o viaţă mizerabilă şi fără de valoare. Am avut trei vise, dar nici unul nu s-a realizat. Îmi pare rău…”.
”Prietene, am făcut totul pentru ca toate visele tale să devina realitate, dar pentru acest lucru am avut nevoie doar de mîna, ochii şi inima ta. Îţi aminteşti de bătrînul căzut în timpul iernii? Acela era directorul companiei la care erai atît de nerăbdător să ajungi. Ai fi avut o carieră ameţitoare. Tot ce se cerea de la tine era mîna ta. Îţi aminteşti de clovnul bătrîn, care te deranja cu întrebări?
Era o tînără actriţă foarte frumoasă, care s-a îndrăgostit de tine la prima vedere. Ai fi avut copii, dragoste şi ai fi fost fericit. Tot ce se cerea de la tine erau ochii. Îţi aminteşti femeia plîngînd aproape de casa ta? Era o scriitoare bine cunoscută. Ea trecuse printr-o criză de familie şi într-adevăr avea nevoie de sprijin. Dacă ai fi ajutat-o, dacă ai fi primit-o în apartamentul tău să îi fie cald, datorită cuvintelor tale de consolare, ea ar fi scris o carte în care ar fi vorbit despre acest caz. Cartea ar fi devenit cunoscută în toată lumea şi tu ai fi ajuns faimos, pentru că autorul ar fi indicat pe prima pagină numele tău. Tot ce se cerea de la tine era inima ta. Nu ai fost atent, prietene”. Omul a oftat din greu şi a înţeles totul”.
Morala: Ascultă lumea, ea îţi oferă o mulţime de oportunităţi. Ajutorul trebuie să şi-l oferi, nu doar să îl primeşti şi atunci vei cunoaşte fericirea, dragostea şi împlinirea!
Ala Mutilica