Doar femeia… | ”Nu contează unde te afli: la sat sau la oraș”
Fotografie: Ina Landa
A renunțat la viața de oraș și a venit în satul alesului inimii sale – Bărboieni din raionul Nisporeni. La o distanță de nouă ani de atunci, spune fără pic de ezitare că nu regretă acel pas.
La cei 30 de ani ai săi, pe care i-a împlinit chiar recent, Ana Ciobanu are patru copii și o afacere, care, deși e solicitantă, îi face plăcere.
Împreună cu soțul Nicolae, cresc diverse răsaduri în cele două sere din curte, cu suprafața totală de aproape cinci ari. Primăvara devreme, aici poți procura tot ce-ți dorește inima: răsaduri de roșii, castraveți, dovlecei, ardei, vinete… Dar ce mai flori cresc soții Ciobanu! Și pentru ei, și de vînzare.
Dar să revenim la Ana. Chiar dacă are doar studii gimnaziale, a reușit să învețe de minune două profesii: cea de mamă iubitoare și grijulie și cea de crescătoare de flori în teren protejat.
Cum de le reușiți pe toate. Poate cunoașteți vreun secret?
Nu am nici un secret. Este greu, dar n-ai încotro. Dacă ar exista ceva mai ușor de făcut, aș face. Să fi avut vreun serviciu mai bine plătit, ar fi fost altceva. Dar așa… N-ai încotro. De nevoie faci ceea ce îți reușește. Iarna lucrăm, dar bani nu cîștigăm, ci doar cheltuim – pentru semințe, pentru îngrășăminte, pentru multe altele. Vindem răsad și flori numai în luna mai și un pic în iunie. Atît. Apoi serele le lăsăm goale, pentru că nu avem apă. Și florile… pe care le vindem – e bine. Restul le lăsăm în ogradă.
De unde vine această pasiune pentru flori?
Acasă, la Strășeni, am avut mereu flori. Părinții mei se ocupau de creșterea florilor, iar noi îi ajutam.
După ce v-ați căsătorit, ați venit la Bărboieni…
Da. Soțul meu se ocupa de creșterea castraveților în sere. Apoi, după primul an de căsătorie, am început să creștem harbuji pe deal, după care am trecut la creșterea florilor și răsadului de legume în sere.
Creșteți flori și pentru casă?
Doar pentru noi nu ne permiteam să le creștem. Investițiile sînt foarte mari, așa că nu ne permitem un asemenea lux.
Cîte soiuri de flori aveți în sere?
Nu le-am numărat niciodată. Sînt multe și fiecare floare are frumusețea ei. Lumea, însă, cumpără cel mai des, primăvara, petuniile. Dar, în general, cele mai solicitate sînt mușcatele, pentru că-s mai rezistente, poți să-ți faci ”pui” din ele. Omul, dacă dă bani pe o floare, vrea să o aibă mai mult timp, să fie mai rezistentă.
La prima vedere, o femeie, dacă stă acasă, s-ar părea că nu are prea multă treabă. Face ceea ce-i place…
Nu este chiar așa. Tare bine ar fi să fie așa cum spuneți.
Cum decurge o zi din viața dumneavoastră?
Fiecare zi e unică în felul său și depinde de mulți factori. Ieri, bunăoară, m-am trezit la ora șase dimineața, am avut de treabă: am fost la școală, unde am ajutat la reparație, apoi am fost la prășit pe deal, căci avem vreo 30 de ari de pămînt. Joia și duminica, cînd mergem la piață la Ungheni cu flori de vînzare, e mai complicat. Sînt zile mai grele. Trebuie să ne trezim foarte devreme, căci la ora 5.30 dimineața sîntem deja în drum spre piață. De fapt, în fiecare zi am foarte mult de treabă: să mă ocup cu copiii, să-i pregătesc de școală, de grădiniță, să ud florile și tot așa.
Cum ați descrie o femeie de la sat?
Nici nu știu ce să zic. Eu am venit de la oraș, dar am trăit ca la sat. Părinții au avut pămînt, noi am fost 11 copii și am muncit toți, fiecare a știut ce trebuie să facă… Dacă ai un scop în viață și vrei să-l atingi, nu contează unde te afli: la sat sau la oraș. Totuși, îmi pare că la sat este mai ușor de trăit. E adevărat că este mai greu să-ți găsești un loc de muncă – din acest punct de vedere este mai greu față de oraș, dar, dacă să ai un serviciu și un venit stabil, este cu mult mai ușor și mai bine. În sat există, în primul rînd, cu mult mai multă libertate pentru copii, e un mediu mai natural, mai curat. Noi plantăm în grădina noastră pentru ei toate legumele, să aibă ce mînca. Au unde și să se joace. Nu aș schimba pentru nimic casa de la sol pe un apartament. Un copil, dacă-l crești în apartament, e ca o floare de ghiveci.
Multor familii, imediat ce întîmpină greutăți, le apare dorința să plece peste hotare la muncă.
Nu. Niciodată nu voi face lucrul acesta. Cu siguranță! Eu trebuie să-mi cresc copiii, să-i ajut, să am grijă să învețe. O mamă trebuie să fie mereu alături de copiii ei și nicidecum altfel. Ne dorim să ne creștem copiii sănătoși împreună cu soțul.
Lasă un răspuns