Eminescu a scris în limba… de stat?

Am fost pentru o zi bibliotecar. Frumoasă experiență. Și utilă. Chiar muncesc bibliotecarele noastre. Și cînd te gîndești că pentru tot ceea ce fac au un salariu de rîsul lumii, cu mult mai mic decît al unui zilier ce adună legume de pe cîmpurile vreunei gospodării țărănești. În plus, acel zilier mai este și hrănit. Bibliotecarul este lăsat de izbeliște.
Asta e, ce să-i faci? Cultura nu a fost și nu este în capul mesei. De aceea avem ceea ce avem, inclusiv în politică și economie.
Dar să revin la experiența mea de bibliotecar. M-a întristat rău de tot ”Fișa de evidență a publicațiilor împrumutate și a frecvenței în cursul zilei”, pe care trebuie s-o completeze, zi de zi, bibliotecarele din R. Moldova. Am completat-o și eu. Păi iată, în acea fișă există un compartiment special cu referire la limba documentului împrumutat. M-am blocat, cînd am citit. Una dintre limbi se numește… de stat.
Ați mai auzit așa ceva: să citești o carte în limba de stat? Le-am rugat pe bibliotecare să mă lămurească ce înseamnă limba de stat? Eminescu a scris în limba de stat? Sau poate Nicolae Dabija? Mi s-a spus că, de fapt, limba de stat înseamnă limba română.
Și atunci, de ce să nu scriem clar: limba română? De ce ne este frică?
Sau poate nu am dreptate eu și caut, vorba ceea, nod în papură. Le-am promis că la o primă întîlnire cu vreun scriitor, indiferent cine va fi, îl voi întreba neapărat în ce limbă scrie: în română sau de stat? Să vedem răspunsul scriitorului.
Pînă atunci, îmi imaginez cum îmi răspunde o bibliotecară la întrebarea: ”În ce limbă și-a scris romanele Liviu Rebreanu?”. După logica celor ce au gîndit acea fișă, ar trebui să spună sus și tare: ”În limba de stat!”. Frumos, nu? Un ardelean și-a scris romanele în limba de stat a Republicii Moldova!
Urmează compartimentul ”Limbile minorităților naționale”. Hai că-i bună și asta! Armeană e limbă a minorităților naționale sau e limbă străină? Cine să-mi răspundă?
Din cîte știu, există o comunitate de armeni în Republica Moldova. Dar poate e prea mică această comunitate ca limba lor să fie inclusă în compartimentul despre care am pomenit? Sau idiș. E limbă străină sau a minorităților naționale? Sau poloneza? La Ungheni avem pînă și o biserică catolică, unde vin să se roage cei cu rădăcini poloneze.
Adresez aceste întrebări, pentru că, mai departe, dau de compartimentul ”Limbi străine”. Mare încurcătură. În ce categorie pun limba rusă? A minorităților naționale? Sau ucraineana? Sau bulgara?
Nu ar fi fost mai simplu să existe două compartimente: limba română, care este și limba oficială a statului în care trăim, și, de exemplu, alte limbi, ca să nu ne mai complicăm.
Apropo, această fișă a fost alcătuită la Chișinău. Cei din sate și orașe o primesc gata tipărită.