ESENȚIAL | Personaje dubioase, pline de ”curaj”

Libertatea și democrația sînt foarte bune pentru cei care, dacă e să vorbesc simplist, au șapte ani de acasă. Pentru mine, șapte ani de acasă înseamnă și bun-simț, și verticalitate, și cultură, și inteligență, și curaj, și perseverență.
Oameni cu asemenea calități merită tot respectul. Ce merită, însă, personaje care se ascund după nume false, ca să lase în urma lor doar scîrnăvii și putoare? De fiecare dată m-am întrebat ce este oare în mintea lor, dacă o au desigur. E atît de simplu să spui în față tot ce gîndești!
Chiar dacă, uneori, îți faci și dușmani, confortul psihologic e cu mult mai mare. Mai mult ca atît, dacă ești corect și onest, atunci cînd te pomenești într-o situație mai delicată, îți vor sări în ajutor foarte mulți oameni, inclusiv cei care, la un moment dat, s-au supărat pe vreo replică a ta. Credeți-mă, am simțit acest lucru pe propria piele.
Dar să revin la falsii amici, vorba unui fost politician de pe la noi.
A apărut, de la o vreme încoace, pe rețelele de socializare, un personaj foarte interesant, care și-a pus numele Natalia Rotaru. Nimic deosebit pînă aici. E un nume foarte răspîndit, pînă și bunica mea s-a numit Natalia Rotaru. Doar că acest (nu vă grăbiți să mă corectați!) Natalia Rotaru s-a dovedit a fi foarte activ în a critica și a aduce injurii absolut nefondate unor persoane din Ungheni.
Un personaj atît de activ nu poate să nu-ți atragă atenția. Iată că am încercat să aflăm cine e, mai ales că-și afișase și o poză. Anume de la acea poză am pornit. Mare ne-a fost mirarea cînd am dat de ea pe site-ul www.adrmuntenia.ro.
Fotografia cu pricina este a unui expert al Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud, Muntenia, România, Constantina Cristinel Radu.
Nu voi spune care au fost următoarele investigații, ci mă voi referi doar la rezultat. Se pare că un vechi ”amic” a decis să-și ia numele fostei sale șefe, Natalia Rotaru, reprezentanta Guvernului în teritoriu. Nu din mare dragoste pentru ea, deși, anterior, mai nu se culca la picioarele ei. S-a gîndit, sărmănelul, că așa o va discredita. Și a reușit pînă la un anumit punct. Dar într-un mod cu totul jalnic, încît nu-mi vine nici măcar să-i spun numele.
A mai apărut și o altă activistă, cu un nume foarte răspîndit, Elena Pascaru. Nici aceasta nu a avut curajul să-și arate adevărata față. Și-a găsit ca simbol o pisică. Este adevărat, miaună din cînd în cînd, dar cam răgușit. Și e pipernicită rău de tot, vorba mamei mele. Nu am să-i spun numele. Ignorarea e cel mai bun lucru.
Apropo, cu vreun an în urmă, mai apăruse o amică foarte ”curajoasă”, o oarecare ”Mașa fără medvedi”. Tot de prin părțile Ungheniului. Ce credeți? A rămas cu adevărat fără ”medvedi”.  Poate ar trebui să se ”caute”, căci, se pare, are darul profeției.
În concluzie: scoateți-vă măștile, dragi prieteni, și veți vedea cît e de frumoasă viața trăită în adevăr.